După mai multe luni de discuţii, angajaţii Adăpostului pentru câini comunitari Bistriţa a dat drumul ieri pe străzi a 17 câini vaccinaţi împotriva rabiei, deparazitaţi şi sterilizaţi. Eliberarea acestora este un experiment pentru a vedea cum reuşesc să se adapteze înapoi pe străzi, urmând ca de anul viitor să fie eliberate toate exemplarele canine aflate la centru.
Atât reprezentanţii asociaţilor canine cât şi ai Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sunt de acord că aceasta este singura soluţie pentru câinii comunitari din Bistriţa. „Nu am inventat noi această variantă. Alte oraşe din ţară au pus-o deja în practică şi a dat roade. Noi am dat drumul la 17 câini, iniţail au fost 20 pregătiţi pentru eliberare dar trei au fost adoptaţi intre timp. Îi vom supraveghea îndeaproape şi până anul viitor vom vedea cum evoluează", explică Ioan Bogolin, directorul DSVSA Bistriţa.
De asemena se doreşte capturarea tuturor câinilor de pe străzi, în jur de 600 de exemplare, şi trecerea lor prin acelaşi proces ca şi cei eliberaţi ieri.
Pentru aplicarea acestui program DSVSA pune la dispoziţe gratuit vaccinurile antirabie, iar primăria Bistriţa va suporta restul costurilor. Exemplul dat de Bogolin este cel al oraşului Oradea. „Am înţeles că în Oradea se practică această metodă de cinci ani şi de la 4000 de câini vagabonzi mai au acum 400. Rezultatele sunt foarte bune", explică acesta.
Sursa:
http://www.adevarul.ro/locale/bistrita/bistrita_0_395960607.html
duminică, 26 decembrie 2010
vineri, 12 noiembrie 2010
Se caută voluntari pentru salvarea câinilor fără stăpâni
Se caută voluntari pentru salvarea câinilor fără stăpâni!
De: Alex TOTH
Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor a iniţiat campania “E dreptul lui la viaţă”, prin care se strâng semnături pentru două petiţii prin care se solicită Comisiei pentru Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibrului Ecologic din Camera Deputaţilor înăsprirea legislaţiei în cazurile de abuzuri împotriva animalelor şi renunţarea la reintroducerea eutanasiei animalelor fără stăpâni, în speţă a câinilor. „Este vorba despre două petiţii. În prima se solicită respectarea legislaţiei actuale şi realizarea unor legi mai stricte care să pedepsească abuzurile asupra animalelor. De asemenea, suntem împotriva amendamentelor pro-legislaţiei care reintroduc eutanasia în masă sau pe criterii neconstituţionale care deschid o poartă largă pentru uciderea ilegală a animalelor, în special a câinilor fără stăpâni. E nevoie de aşa ceva, deoarece consider că doar dacă ne unim vocile pentru cei fără glas, fiinţe lipsite de apărare şi care nu-şi pot striga durerea, putem face ceva”, a declarat târgumureşeanca Andrea Sălegean, cea care adună semnături în judeţul Mureş.
Sterilizarea, mai bună decât eutanasierea
Potrivit acesteia, metoda sterilizării câinilor este cea mai bună metodă pentru a evita înmulţirea necontrolată a câinilor fără stăpâni. „Ar fi foarte bine ca lumea să conştientizeze că dacă nu are un câine de rasă şi nu trebuie să participe la concursuri de frumuseţe, metoda sterilizării este cea mai bună idee, cu asta nu are probleme că patrupedul îi pleacă de acasă, evităm haitele de câini care se aciuează pe la blocuri când intră femelele în călduri, nu vor mai fi aşa agitaţi şi nu vor ataca oamenii, evităm abandonarea puilor pe străzi. Ca să nu mai fie probleme cu bolile, toti câinii care se află pe domeniul public trebuie dehelmintizaţi, vaccinaţi, sterilizaţi şi crotaliaţi pentru a putea fi identificaţi”, a arătat Andrea Sălegean.
Petiţii către Camera Deputaţilor
Cele două petiţii vor ajunge pe biroul deputatei Sulfina Barbu, preşedintele Comisiei pentru Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibrului Ecologic din Camera Deputaţilor, şi au ca scop conştientizarea membrilor respectivei comisii, în sensul în care se impune ca animalele să fie tratate în mod uman atât de cetăţeni, cât şi de autorităţi. „Un puşcăriaş fură, violează sau omoară şi are o viaţă mai bună decât un câine care deşi e paşnic e luat de pe stradă, maltratat şi chiar ucis pe nedrept. Avem datoria de onoare de a lupta pentru drepturile animalelor şi a arăta că suntem o ţară civilizată”, a precizat Andrea Sălegean.
Voluntariat pentru salvarea câinilor
De asemenea, târgumureşeanca se află în căutare de voluntari pentru realizarea unui recensământ al câinilor fără stăpâni din toate cartierele din municipiul Târgu-Mureş, precum şi pentru participarea la diferite activităţi cu caracter medical sau de salvare a celui mai bun prieten al omului. „Îţi plac animalele şi vrei să punem capăt lungilor suferinţe la care sunt supuse? Intră şi tu în tabăra voluntarilor care vor să ajute aceşti oropsiţi ai soartei. Protejând animalele, protejăm oamenii! Apărarea fiinţelor fără stăpân este un deziderat etic fără de care nu există civilizaţie! Doar noi ne putem unii vocile, pentru cei fără glas, fiinţe care nu îşi pot striga durerea!”, a afirmat Andrea Sălegean.
Persoanele care doresc să semneze cele două petiţii sau să presteze muncă voluntară pentru apărarea drepturilor câinilor fără stăpâni sunt rugaţi să sune la numărul de telefon 0758-358.595.
Sursa: http://www.zi-de-zi.ro/detalii-articol/article/a95acdd369/63166.html
De: Alex TOTH
Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor a iniţiat campania “E dreptul lui la viaţă”, prin care se strâng semnături pentru două petiţii prin care se solicită Comisiei pentru Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibrului Ecologic din Camera Deputaţilor înăsprirea legislaţiei în cazurile de abuzuri împotriva animalelor şi renunţarea la reintroducerea eutanasiei animalelor fără stăpâni, în speţă a câinilor. „Este vorba despre două petiţii. În prima se solicită respectarea legislaţiei actuale şi realizarea unor legi mai stricte care să pedepsească abuzurile asupra animalelor. De asemenea, suntem împotriva amendamentelor pro-legislaţiei care reintroduc eutanasia în masă sau pe criterii neconstituţionale care deschid o poartă largă pentru uciderea ilegală a animalelor, în special a câinilor fără stăpâni. E nevoie de aşa ceva, deoarece consider că doar dacă ne unim vocile pentru cei fără glas, fiinţe lipsite de apărare şi care nu-şi pot striga durerea, putem face ceva”, a declarat târgumureşeanca Andrea Sălegean, cea care adună semnături în judeţul Mureş.
Sterilizarea, mai bună decât eutanasierea
Potrivit acesteia, metoda sterilizării câinilor este cea mai bună metodă pentru a evita înmulţirea necontrolată a câinilor fără stăpâni. „Ar fi foarte bine ca lumea să conştientizeze că dacă nu are un câine de rasă şi nu trebuie să participe la concursuri de frumuseţe, metoda sterilizării este cea mai bună idee, cu asta nu are probleme că patrupedul îi pleacă de acasă, evităm haitele de câini care se aciuează pe la blocuri când intră femelele în călduri, nu vor mai fi aşa agitaţi şi nu vor ataca oamenii, evităm abandonarea puilor pe străzi. Ca să nu mai fie probleme cu bolile, toti câinii care se află pe domeniul public trebuie dehelmintizaţi, vaccinaţi, sterilizaţi şi crotaliaţi pentru a putea fi identificaţi”, a arătat Andrea Sălegean.
Petiţii către Camera Deputaţilor
Cele două petiţii vor ajunge pe biroul deputatei Sulfina Barbu, preşedintele Comisiei pentru Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibrului Ecologic din Camera Deputaţilor, şi au ca scop conştientizarea membrilor respectivei comisii, în sensul în care se impune ca animalele să fie tratate în mod uman atât de cetăţeni, cât şi de autorităţi. „Un puşcăriaş fură, violează sau omoară şi are o viaţă mai bună decât un câine care deşi e paşnic e luat de pe stradă, maltratat şi chiar ucis pe nedrept. Avem datoria de onoare de a lupta pentru drepturile animalelor şi a arăta că suntem o ţară civilizată”, a precizat Andrea Sălegean.
Voluntariat pentru salvarea câinilor
De asemenea, târgumureşeanca se află în căutare de voluntari pentru realizarea unui recensământ al câinilor fără stăpâni din toate cartierele din municipiul Târgu-Mureş, precum şi pentru participarea la diferite activităţi cu caracter medical sau de salvare a celui mai bun prieten al omului. „Îţi plac animalele şi vrei să punem capăt lungilor suferinţe la care sunt supuse? Intră şi tu în tabăra voluntarilor care vor să ajute aceşti oropsiţi ai soartei. Protejând animalele, protejăm oamenii! Apărarea fiinţelor fără stăpân este un deziderat etic fără de care nu există civilizaţie! Doar noi ne putem unii vocile, pentru cei fără glas, fiinţe care nu îşi pot striga durerea!”, a afirmat Andrea Sălegean.
Persoanele care doresc să semneze cele două petiţii sau să presteze muncă voluntară pentru apărarea drepturilor câinilor fără stăpâni sunt rugaţi să sune la numărul de telefon 0758-358.595.
Sursa: http://www.zi-de-zi.ro/detalii-articol/article/a95acdd369/63166.html
marți, 12 octombrie 2010
Tratamente gratuite la Buzau
O fundaţie americană tratează şi sterilizează gratuit animalele din municipiul Buzău. Acţiunea este iniţiată de români stabiliţi în SUA şi va fi funcţională pe termen nelimitat. Animalele primesc asistenţă medicală la cabinetul veterinar de pe strada Transilvaniei.
La cabinetul medicului veterinar Valentin Doană, de pe strada Transilvaniei, se fac consultaţii, tratamente, sterilizări, deparazitări interne şi externe şi vaccinuri gratuite pentru orice animal al cărui stăpân nu are bani pentru aşa ceva. Proiectul va fi funcţional pe o perioadă nedeterminată, iar buzoienii care doresc să se alăture o pot face, direcţionând impozitul pe venit către organizaţie.
Pe lângă acest proiect, iubitorii de animale pot castra sau steriliza animalele în perioada 25-28 octombrie, când vor veni la Buzău voluntari americani. Aceştia se vor ocupa de câinii din Monteoru, pe 25 octombrie, după care în perioada 26-28 octombrie vor putea fi găsiţi la Miocrogarnizoana de Paraşutişti din parcul Crâng, unde va fi amenajat un loc special, în care vor fi trataţi şi sterilizaţi câinii fără stăpân.
Iniţiatori: români din America
Acţiunea a fost iniţiată de câţiva români plecaţi cu mulţi ani în urmă în străinătate şi care acum îşi dedică sufletul, timpul şi banii în special câinilor fără stăpân din România.
Sufletul acţiunii este Cristina Peterson, plecată din ţară de aproape zece ani. Întotdeauna a iubit animalele dar pasiunea s-a amplificat după ce s-a stabilit în Statele Unite, când a lucrat ca voluntar la un adăpost de animale. Mai întâi a adoptat trei câini şi patru pisici, apoi a încercat să facă ceva şi pentru animalele fără stăpân. Atunci s-a hotărât să pună bazele unei fundaţii, “Lucky Angel Animal Rescue”, care are ca scop promovarea drepturilor animalelelor. Americanca de origine română a început să investească bani în salvarea patrupedelor din toată lumea, dar în special din ţara sa natală.
“Încă din momentul plecării mele din ţară câinii comunitari erau o problemă şi am decis să fac ceva pentru ei. Nu este normal ca animalele, de orice fel, să sufere din cauza indiferenţei oamenilor. Am demarat acest proiect pentru a sensibiliza şi a veni în ajutorul oamenilor care vor să dea o şansă necuvântătoarelor”, ne-a declarat Cristina Peterson, preşedintele fundaţiei “Lucky Angel Animal Rescue”.
taguri
În acest proiect, asociaţiei americane i s-a alăturat şi Organizaţia Sf. Francisc D`assini SUA România şi împreună luptă pentru dreptul la viaţă al animalelor.
sursa: http://www.adevarul.ro/locale/buzau/Tratament_gratuit_pentru_animale_0_350365054.html
La cabinetul medicului veterinar Valentin Doană, de pe strada Transilvaniei, se fac consultaţii, tratamente, sterilizări, deparazitări interne şi externe şi vaccinuri gratuite pentru orice animal al cărui stăpân nu are bani pentru aşa ceva. Proiectul va fi funcţional pe o perioadă nedeterminată, iar buzoienii care doresc să se alăture o pot face, direcţionând impozitul pe venit către organizaţie.
Pe lângă acest proiect, iubitorii de animale pot castra sau steriliza animalele în perioada 25-28 octombrie, când vor veni la Buzău voluntari americani. Aceştia se vor ocupa de câinii din Monteoru, pe 25 octombrie, după care în perioada 26-28 octombrie vor putea fi găsiţi la Miocrogarnizoana de Paraşutişti din parcul Crâng, unde va fi amenajat un loc special, în care vor fi trataţi şi sterilizaţi câinii fără stăpân.
Iniţiatori: români din America
Acţiunea a fost iniţiată de câţiva români plecaţi cu mulţi ani în urmă în străinătate şi care acum îşi dedică sufletul, timpul şi banii în special câinilor fără stăpân din România.
Sufletul acţiunii este Cristina Peterson, plecată din ţară de aproape zece ani. Întotdeauna a iubit animalele dar pasiunea s-a amplificat după ce s-a stabilit în Statele Unite, când a lucrat ca voluntar la un adăpost de animale. Mai întâi a adoptat trei câini şi patru pisici, apoi a încercat să facă ceva şi pentru animalele fără stăpân. Atunci s-a hotărât să pună bazele unei fundaţii, “Lucky Angel Animal Rescue”, care are ca scop promovarea drepturilor animalelelor. Americanca de origine română a început să investească bani în salvarea patrupedelor din toată lumea, dar în special din ţara sa natală.
“Încă din momentul plecării mele din ţară câinii comunitari erau o problemă şi am decis să fac ceva pentru ei. Nu este normal ca animalele, de orice fel, să sufere din cauza indiferenţei oamenilor. Am demarat acest proiect pentru a sensibiliza şi a veni în ajutorul oamenilor care vor să dea o şansă necuvântătoarelor”, ne-a declarat Cristina Peterson, preşedintele fundaţiei “Lucky Angel Animal Rescue”.
taguri
În acest proiect, asociaţiei americane i s-a alăturat şi Organizaţia Sf. Francisc D`assini SUA România şi împreună luptă pentru dreptul la viaţă al animalelor.
sursa: http://www.adevarul.ro/locale/buzau/Tratament_gratuit_pentru_animale_0_350365054.html
joi, 7 octombrie 2010
ajutor pentru cainii infometati in adapostul din Oradea
În prag de iarnă, cei 400 de patrupezi abandonaţi şi fără stăpân de la adăpostul SOS Dogs sunt sortiţi unui trai de neimaginat. Un an întreg, cu toate semnalele de alarmă trase cu privire la condiţiile acestora de cazare, lucrurile nu s-au îmbunătăţit. Din contră, numărul câinilor abandonaţi s-a mărit substanţial, iar spaţiile de cazare se degradează cu fiecare lună. Mirosurile pestilenţiale, noroiul, lipsa cuştilor şi a altor dotări minime fac ca viaţa animalelor de aici să fie departe de ceea ce se poate numi o viaţă decentă. Responsabilităţile care ar trebui împărţite între administratorii adăpostului şi municipalitatea orădeană sunt pasate de la unii la alţii, victimele acestei indiferenţe fiind cele 400 de suflete.
Adăpostul pentru câini, proiectat pentru cazarea a 200 de patrupede, a ajuns să adăpostească peste 400 de suflete. În această vară, administratorii centrului s-au confruntat cu un val uriaş de abandonuri. Pe de o parte, se invocă criza economică, dar în acelaşi timp îngrijitorii reclamă un "abandon organizat" al unor câini marcaţi de alte administraţii din judeţ. În această situaţie, spaţiul de 15.000 mp este insuficient. Însă dincolo de aceste aspecte, imaginea dezolantă a condiţiilor din adăpost este o problemă care nu a putut fi înlăturată, din contră, s-a accentuat. La începutul anului, la ieşirea din iarnă, promisiunile de revigorare a spaţiilor de cazare a fost un prim obiectiv asumat atât de cei de la adăpost, cât şi de Primăria Oradea. Din păcate, lunile s-au scurs, iar acum ne pregătim pentru o nouă iarnă, cel puţin la fel de friguroasă ca şi cea care a trecut. Condiţiile de aici sunt, însă, la fel de deplorabile: cuştile sunt insuficiente, noroiul din ţarcuri este omniprezent, animalele sunt murdare, nu există locuri amenajate pentru hrană, animalele fiind nevoite să mănânce hrana amestecată cu noroi. Mirosul de la ţarcuri face imposibilă apropierea oricărei persoane interesate de adopţie. În lipsa unor cuşti, bolurile cu mâncare sunt transformate în locuri de culcuş. Ţarcurile sunt suprapopulate, iar gardurile deteriorate, în timp ce împrejmuirile şubrede fac ca vântul să fie şi mai pătrunzător. "Adăpostul este suprapopulat, de aceea este aşa de greu de administrat. Este loc de mai bine. Condiţii ar fi, dacă am avea 200 de căini", a declarat Carol Lazăr, directorul Fundaţiei pentru Protecţia Câinilor Comunitari. În opinia sa, vina pentru că, un an întreg, condiţiile de cazare nu s-au îmbunătăţit, ar reveni Primăriei, care, în acest an, nu a alocat niciun leu. "Până în acest an primeam de la Primăriei câte 50.000 lei, bani care se întorceau înapoi cu titlu de taxe. Sponsorul nostru ar avea măcar pretenţia ca administraţia locală să plătească curentul electric", a mai adăugat Carol Lazăr.
Pe de altă parte, reprezentanţii municipalităţii se arată nemulţumiţi de modul în care a fost administrat acest adăpost. Acesta a fost unul dintre motive pentru care, în acest an, nu au mai decontat niciun leu administratorilor pentru facturile prezentate şi au decis ca suma prevăzută în bugetul local să fie cheltuită pentru construcţia de cuşti, adăposturi, împrejmuiri şi alte necesităţi. "În urma constatărilor Direcţiei Tehnice, se impune o serie de categorii de lucrări cu caracter de urgenţă. În primul rând, dorim să executăm 30 de cuşti cu patru locuri. De asemenea, dorim să construim 20 de umbrare cu o funcţiune dublă, închise pentru timp de iarnă şi deschise pentru sezonul estival", a declarat Diana Birău, şef serviciu, Direcţia Juridică din cadrul PMO. Proiectul e binevenit, însă şansele ca această iarnă să îi găsească pe căţeluşi la adăpost scad cu fiecare zi.
Persoanele interesate să vină în sprijinul acestei acţiuni sau să adopte un căţel o pot face sunând la numerele de telefon ale fundaţiei: 0359/407.110 sau 0733/071.883.
Sursa;http://www.crisana.ro/stiri/eveniment-14/primaria-arunca-pisica-in-curtea-sos-dogs-la-adapostul-cainilor-comunitari-se-cam-miauna-d
Adăpostul pentru câini, proiectat pentru cazarea a 200 de patrupede, a ajuns să adăpostească peste 400 de suflete. În această vară, administratorii centrului s-au confruntat cu un val uriaş de abandonuri. Pe de o parte, se invocă criza economică, dar în acelaşi timp îngrijitorii reclamă un "abandon organizat" al unor câini marcaţi de alte administraţii din judeţ. În această situaţie, spaţiul de 15.000 mp este insuficient. Însă dincolo de aceste aspecte, imaginea dezolantă a condiţiilor din adăpost este o problemă care nu a putut fi înlăturată, din contră, s-a accentuat. La începutul anului, la ieşirea din iarnă, promisiunile de revigorare a spaţiilor de cazare a fost un prim obiectiv asumat atât de cei de la adăpost, cât şi de Primăria Oradea. Din păcate, lunile s-au scurs, iar acum ne pregătim pentru o nouă iarnă, cel puţin la fel de friguroasă ca şi cea care a trecut. Condiţiile de aici sunt, însă, la fel de deplorabile: cuştile sunt insuficiente, noroiul din ţarcuri este omniprezent, animalele sunt murdare, nu există locuri amenajate pentru hrană, animalele fiind nevoite să mănânce hrana amestecată cu noroi. Mirosul de la ţarcuri face imposibilă apropierea oricărei persoane interesate de adopţie. În lipsa unor cuşti, bolurile cu mâncare sunt transformate în locuri de culcuş. Ţarcurile sunt suprapopulate, iar gardurile deteriorate, în timp ce împrejmuirile şubrede fac ca vântul să fie şi mai pătrunzător. "Adăpostul este suprapopulat, de aceea este aşa de greu de administrat. Este loc de mai bine. Condiţii ar fi, dacă am avea 200 de căini", a declarat Carol Lazăr, directorul Fundaţiei pentru Protecţia Câinilor Comunitari. În opinia sa, vina pentru că, un an întreg, condiţiile de cazare nu s-au îmbunătăţit, ar reveni Primăriei, care, în acest an, nu a alocat niciun leu. "Până în acest an primeam de la Primăriei câte 50.000 lei, bani care se întorceau înapoi cu titlu de taxe. Sponsorul nostru ar avea măcar pretenţia ca administraţia locală să plătească curentul electric", a mai adăugat Carol Lazăr.
Pe de altă parte, reprezentanţii municipalităţii se arată nemulţumiţi de modul în care a fost administrat acest adăpost. Acesta a fost unul dintre motive pentru care, în acest an, nu au mai decontat niciun leu administratorilor pentru facturile prezentate şi au decis ca suma prevăzută în bugetul local să fie cheltuită pentru construcţia de cuşti, adăposturi, împrejmuiri şi alte necesităţi. "În urma constatărilor Direcţiei Tehnice, se impune o serie de categorii de lucrări cu caracter de urgenţă. În primul rând, dorim să executăm 30 de cuşti cu patru locuri. De asemenea, dorim să construim 20 de umbrare cu o funcţiune dublă, închise pentru timp de iarnă şi deschise pentru sezonul estival", a declarat Diana Birău, şef serviciu, Direcţia Juridică din cadrul PMO. Proiectul e binevenit, însă şansele ca această iarnă să îi găsească pe căţeluşi la adăpost scad cu fiecare zi.
Persoanele interesate să vină în sprijinul acestei acţiuni sau să adopte un căţel o pot face sunând la numerele de telefon ale fundaţiei: 0359/407.110 sau 0733/071.883.
Sursa;http://www.crisana.ro/stiri/eveniment-14/primaria-arunca-pisica-in-curtea-sos-dogs-la-adapostul-cainilor-comunitari-se-cam-miauna-d
marți, 10 august 2010
Inuman:sansa la viata expira in sapte zile...
Inuman: Sansa la viaţă expiră în şapte zile
*
Satu Mare
Reprezentanţilor Asociaţiei „Free Life“ nu li s-a permis ieri accesul în adăpostul pentru câini
Câinii comunitari prinşi de hingheri sunt eutanasiaţi dacă în termen de 7 zile nu sunt adoptaţi de la adăpostul de lângă localitatea Dara.
Reprezentanţii Asociaţiei de protecţie a animalelor „Free Life“ nu au putut ieri intra în Adăpostul de la Dara. „Am fost sesizaţi de către unul din membri noştri că mai multe cuşti din cadrul Adăpostului pentru câini din Dara s-au golit peste noapte, câinii fiind eutanasiaţi. Am venit să verificăm această sesizare, însă ni se interzice accesul în incinta adăpostului, chiar dacă avem toate actele necesare pentru a face aceste verificări, inclusiv din partea primarului Iuliu Ilyes“, spune Carmen Frăţilă, reprezentant al Asociaţiei „Free Life“. Ea susţine că eutanasierea animalelor sănătoase este ilegală. „Legea nr. 9 din 11 ianuarie 2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 205/2004 privind protectia animalelor spune foarte clar la articolul 7 că este interzisă eutanasierea câinilor, pisicilor şi a altor animale, cu excepţia animalelor cu boli incurabile. Cei care încalcă această lege riscă dosar penal, întocmai cum a fost în cazul bărbatului din Beltiug, care şi-a ucis câinele“, spune Lucreţia Simu din cadrul „Free Life“.
1.000 de câini au fost omorâţi
Iosif Balogh, administratorul adăpostului, spune însă că eutanasiera se face legal. „Legea spune că, dacă nu sunt adoptaţi, în termen de şapte zile, îi eutanasiem, aşa spune legea 155/2001. Legea 205 de protecţie a animalelor se referă la alte animale, nu la câini. Iar asociaţiile acestea cu protecţia animalelor să vină când este program cu publicul“, a declarat Iosif Balogh. „Până şi legea veche, din 2001, spune că eutanasierea se face în prezenţa reprezentanţilor societăţilor de protecţie a animalelor“, spune Lucreţia Simu, de la „Free Life“.
Administratorul adăpostului spune că din octombrie 2009 până acum, peste 1.000 de patrupede au fost eutanasiate. Numai 26 de câini au fost adoptaţi, iar 40 au fost revendicaţi de stăpâni.
http://www.adevarul.ro/locale/satu_mare/Inuman-_Sansa_la_viata_expira_in_sapte_zile_0_313768703.html
*
Satu Mare
Reprezentanţilor Asociaţiei „Free Life“ nu li s-a permis ieri accesul în adăpostul pentru câini
Câinii comunitari prinşi de hingheri sunt eutanasiaţi dacă în termen de 7 zile nu sunt adoptaţi de la adăpostul de lângă localitatea Dara.
Reprezentanţii Asociaţiei de protecţie a animalelor „Free Life“ nu au putut ieri intra în Adăpostul de la Dara. „Am fost sesizaţi de către unul din membri noştri că mai multe cuşti din cadrul Adăpostului pentru câini din Dara s-au golit peste noapte, câinii fiind eutanasiaţi. Am venit să verificăm această sesizare, însă ni se interzice accesul în incinta adăpostului, chiar dacă avem toate actele necesare pentru a face aceste verificări, inclusiv din partea primarului Iuliu Ilyes“, spune Carmen Frăţilă, reprezentant al Asociaţiei „Free Life“. Ea susţine că eutanasierea animalelor sănătoase este ilegală. „Legea nr. 9 din 11 ianuarie 2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 205/2004 privind protectia animalelor spune foarte clar la articolul 7 că este interzisă eutanasierea câinilor, pisicilor şi a altor animale, cu excepţia animalelor cu boli incurabile. Cei care încalcă această lege riscă dosar penal, întocmai cum a fost în cazul bărbatului din Beltiug, care şi-a ucis câinele“, spune Lucreţia Simu din cadrul „Free Life“.
1.000 de câini au fost omorâţi
Iosif Balogh, administratorul adăpostului, spune însă că eutanasiera se face legal. „Legea spune că, dacă nu sunt adoptaţi, în termen de şapte zile, îi eutanasiem, aşa spune legea 155/2001. Legea 205 de protecţie a animalelor se referă la alte animale, nu la câini. Iar asociaţiile acestea cu protecţia animalelor să vină când este program cu publicul“, a declarat Iosif Balogh. „Până şi legea veche, din 2001, spune că eutanasierea se face în prezenţa reprezentanţilor societăţilor de protecţie a animalelor“, spune Lucreţia Simu, de la „Free Life“.
Administratorul adăpostului spune că din octombrie 2009 până acum, peste 1.000 de patrupede au fost eutanasiate. Numai 26 de câini au fost adoptaţi, iar 40 au fost revendicaţi de stăpâni.
http://www.adevarul.ro/locale/satu_mare/Inuman-_Sansa_la_viata_expira_in_sapte_zile_0_313768703.html
sâmbătă, 31 iulie 2010
cruzimi la Petrosani
Maidanezii „fac legea” în oraşe pe sute de milioane de lei
Scris in 30 iulie 2010
Autorităţile locale din Petroşani sunt acuzate de reprezentanţii organizaţiilor care se ocupă cu protecţia animalelor şi a mediului că au alocat 300.000 de lei pentru activităţi de ecarisaj, iar banii nu au fost cheltuiţi în acest scop. Cei de la Primărie neagă orice acuzaţie şi susţin că respectă legile în vigoare.
Bani mulţi, rezultate puţine
Reprezentantul Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor şi a Mediului, Virgil Şortan, a declarat, joi, pentru Gazeta Văii Jiului că Primăria Petroşani a alocat 3 miliarde de lei (vechi – n.r.) pentru ecarisaj, însă din această doar 1,5 miliarde de lei (vechi –n.r.) au fost folosite în acest scop. Mai mult, Şortan susţine că maidanezii nu sunt castraţi „decât pe jumătate” şi că după câteva zile de captivitate sunt lăsaţi liberi.
De cealaltă parte, reprezentanţii administraţiei publice neagă suma despre care vorbeşte Virgil Şortan că ar fi fost alocată pentru aceste activităţi.
„Anul este în curs, nu ştiu cât s-a cheltuit încă. În anul 2009, am cheltuit 1,5 miliarde (vechi –n.r.) pentru hrana şi întreţinerea câinilor, plata salariaţilor de la serviciul de ecarisaj şi a medicilor veterinari care se ocupă de câini. Legea nu ne permite să ţinem câinii în adăpost mai mult de 7 zile”, susţine Cornea.
Câini vânaţi în Jieţ?
Pe de altă parte, reprezentantul Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor şi Mediului spune că în zona Jieţului au loc „vânători de maidanezi”.
„Duc câinii în cheile Jieţului şi le dau drumul, apoi organizează vânători cu ei, iar căţeii mai mici sunt aruncaţi în prăpăstii”, mai susţine Virgil Şortan.
Potrivit sursei citate, folosind această practică, 60 de câini ar fi fost împuşcaţi
Viceprimarul neagă şi de această dată acuzele.
„Nici vorbă să ducem câinii pe Jieţ sau să-i aruncăm”, mai spune Cornea.
Totodată Şortan spune că a încercat să sprijine administraţia vizavi de această problemă şi în acest sens a solicitat un spaţiu aflat în curtea fostei unităţi militare, pentru a crea un adăpost câinilor maidanezi. Solicitare ce a fost respinsă.
http://gazetavaii.ro/social/maidanezii-%E2%80%9Efac-legea%E2%80%9D-in-orase-pe-sute-de-milioane-de-lei/#more-28414
Scris in 30 iulie 2010
Autorităţile locale din Petroşani sunt acuzate de reprezentanţii organizaţiilor care se ocupă cu protecţia animalelor şi a mediului că au alocat 300.000 de lei pentru activităţi de ecarisaj, iar banii nu au fost cheltuiţi în acest scop. Cei de la Primărie neagă orice acuzaţie şi susţin că respectă legile în vigoare.
Bani mulţi, rezultate puţine
Reprezentantul Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor şi a Mediului, Virgil Şortan, a declarat, joi, pentru Gazeta Văii Jiului că Primăria Petroşani a alocat 3 miliarde de lei (vechi – n.r.) pentru ecarisaj, însă din această doar 1,5 miliarde de lei (vechi –n.r.) au fost folosite în acest scop. Mai mult, Şortan susţine că maidanezii nu sunt castraţi „decât pe jumătate” şi că după câteva zile de captivitate sunt lăsaţi liberi.
De cealaltă parte, reprezentanţii administraţiei publice neagă suma despre care vorbeşte Virgil Şortan că ar fi fost alocată pentru aceste activităţi.
„Anul este în curs, nu ştiu cât s-a cheltuit încă. În anul 2009, am cheltuit 1,5 miliarde (vechi –n.r.) pentru hrana şi întreţinerea câinilor, plata salariaţilor de la serviciul de ecarisaj şi a medicilor veterinari care se ocupă de câini. Legea nu ne permite să ţinem câinii în adăpost mai mult de 7 zile”, susţine Cornea.
Câini vânaţi în Jieţ?
Pe de altă parte, reprezentantul Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor şi Mediului spune că în zona Jieţului au loc „vânători de maidanezi”.
„Duc câinii în cheile Jieţului şi le dau drumul, apoi organizează vânători cu ei, iar căţeii mai mici sunt aruncaţi în prăpăstii”, mai susţine Virgil Şortan.
Potrivit sursei citate, folosind această practică, 60 de câini ar fi fost împuşcaţi
Viceprimarul neagă şi de această dată acuzele.
„Nici vorbă să ducem câinii pe Jieţ sau să-i aruncăm”, mai spune Cornea.
Totodată Şortan spune că a încercat să sprijine administraţia vizavi de această problemă şi în acest sens a solicitat un spaţiu aflat în curtea fostei unităţi militare, pentru a crea un adăpost câinilor maidanezi. Solicitare ce a fost respinsă.
http://gazetavaii.ro/social/maidanezii-%E2%80%9Efac-legea%E2%80%9D-in-orase-pe-sute-de-milioane-de-lei/#more-28414
luni, 28 iunie 2010
duminică, 6 iunie 2010
Gasca si hotelul
http://www.amosnews.ro/Strict_autentic_gasca_si_hotelul__-29-42952
150 de milioane de dolari, atat costa ridicarea unei cladiri de lux din Birmingham, cel de al doilea mare oras al Angliei. Aceeasi cladire ar fi trebuit sa reprezinte mandria orasului, anuntau constructorii, si totusi, lucrarile s-au oprit brusc. Motivul? O gasca canadiana, o specie protejata de lege, a depus trei oua chiar in mijlocul gramezilor de resturi din cladirea aflata in constructie...
Si asta nu este singura realizare a gastii respective. Un paznic a primit insarcinarea de a proteja pasarea 24 de ore din 24, de a veghea ca aceasta sa nu fie deranjata sau speriata de zgomotele lucrarilor, pana cand puii vor iesi din ou si pana cand vor pleca cu totii inapoi spre Canada.
"Gasca se afla in cladire de circa 3 saptamani si pare ca se simte foarte bine in mediul acesta, ceea ce reprezinta un mare ghinion pentru noi", a declarat pentru The DailyMail unul dintre investitori. "Incercam sa respectam toate normele ecologice si nu vom face nimic pentru a deranja gasca, pana cand aceasta nu isi duce misiunea de mama la bun sfarsit. In tot acest timp, muncitorii vor lucra in liniste la alte parti ale cladirii, astfel incat sa nu pierdem bani. In plus, ni s-a spus ca este o ideea foarte proasta sa incercam sa mutam gasca in alta parte", a adaugat acesta.
150 de milioane de dolari, atat costa ridicarea unei cladiri de lux din Birmingham, cel de al doilea mare oras al Angliei. Aceeasi cladire ar fi trebuit sa reprezinte mandria orasului, anuntau constructorii, si totusi, lucrarile s-au oprit brusc. Motivul? O gasca canadiana, o specie protejata de lege, a depus trei oua chiar in mijlocul gramezilor de resturi din cladirea aflata in constructie...
Si asta nu este singura realizare a gastii respective. Un paznic a primit insarcinarea de a proteja pasarea 24 de ore din 24, de a veghea ca aceasta sa nu fie deranjata sau speriata de zgomotele lucrarilor, pana cand puii vor iesi din ou si pana cand vor pleca cu totii inapoi spre Canada.
"Gasca se afla in cladire de circa 3 saptamani si pare ca se simte foarte bine in mediul acesta, ceea ce reprezinta un mare ghinion pentru noi", a declarat pentru The DailyMail unul dintre investitori. "Incercam sa respectam toate normele ecologice si nu vom face nimic pentru a deranja gasca, pana cand aceasta nu isi duce misiunea de mama la bun sfarsit. In tot acest timp, muncitorii vor lucra in liniste la alte parti ale cladirii, astfel incat sa nu pierdem bani. In plus, ni s-a spus ca este o ideea foarte proasta sa incercam sa mutam gasca in alta parte", a adaugat acesta.
miercuri, 2 iunie 2010
Asa mor cainii in Braila
http://www.libertatea.ro/stire/foto-socant-asa-mor-cainii-in-romania-290310.html
Foto şocant! Aşa mor câinii în România!
2 Iunie 2010 | Articol semnat de Victor Mischievici
Un cititor al Libertăţii ne-a trimis la redacţie o imagine înfiorătoare de la adăpostul de câini din Brăila. El se teme că locul s-a transformat într-un adevărat lagăr pentru animale.
Un angajat trage după el trupul plin de răni al câinelui, ducându-l la ghena din padoc
În fotografia surprinsă de cititorul nostru se vede cum un angajat al adăpostului târăşte după el trupul slăbit şi însângerat al unui câine. Departe de a fi eutanasiat cu o injecţie, animalul e plin de răni şi arată de parcă ar fi trecut prin chinuri groaznice înainte să moară.
Totuşi, Vasile Horezu, directorul adăpostului de câini din Brăila, neagă faptul că astfel de incidente ar avea loc în padoc. “E o minciună. Într-adevăr, noi eutanasiem câinii bolnavi sau foarte agresivi, pentru că nu vrem să se îmbolnăvească tot adăpostul. Dar nu le dăm cu ranga în cap. Le facem o injecţie”, a declarat Horezu.
Ai un pont, un filmuleţ sau o fotografie? Libertatea te premiază! Trimite SMS sau sună 0729.729.000 sau scrie la subiecte@libertatea.ro
duminică, 23 mai 2010
Cum ai putut?
HOW COULD YOU?
Când eram un cățeluș, te binedispuneam cu năzdrăvăniile mele și te făceam să râzi. Ziceai că sunt copilul tău, și indiferent de câte perechi de pantofi ți-am distrus și de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai bun. Ori de câte ori făceam vreo năzbâtie, imi arătai degetul arătător și imi spuneai: “Cum ai putut…?”, însă apoi te aplecai spre mine, mă rostogoleai și mă mângâiai pe burtică…Educarea mea a durat ceva mai mult pentru că tu erai foarte ocupat, însă într-un final, împreună, am reușit. Îmi amintesc acele nopți în care mă strecuram lângă tine în pat, și cu boticul lipit de tine, îți ascultam confidențele și visele secrete. Erau clipe în care credeam că viața e perfectă.Împreună făceam plimbări lungi, fugeam prin parc, călătoream cu mașina, ne opream să mâncăm împreună o înghețată (eu doar cornetul pentru că “înghețata era rea pentru cățeluși”, imi spuneai). Mergeam împreună chiar și la mare…Cât moțăiam eu la soare în timp ce te așteptam să te întorci acasa la sfârșitul zilei!
Treptat, ai început să petreci tot mai mult timp la locul de muncă și în afara casei pentru că îți căutai un partener uman. Te așteptam cu rabdare și te consolam când veneai cu inima zdrobită de dezamăgiri. Nu ți-am judecat niciodată deciziile și țopăiam de bucurie de fiecare dată când te întorceai acasă. Și m-am bucurat când te-ai îndrăgostit…Ea, acum soția ta, nu este o “iubitoare de câini” (nu îi plac), și totuși eu am primit-o cu drag în casa noastră. Am încercat întotdeauna să îi demonstrez afecțiunea și supunerea. Eu eram fericit pentru că vă vedeam fericiți. Curând au apărut “puiuții umani” și eu m-am bucurat alături de voi. M-a fascinat duioșia lor, mirosul și culoarea lor rozulie… Vroiam să îi îngrijesc așa cum îi îngrijeați voi… Doar că voi erați îngrijorați că aș putea să îi rănesc.Și îmi petreceam timpul închis în cealaltă cameră, sau în cușca de câini. Numai eu știu cât îi iubeam! Și am devenit un“prizonier al iubirii”.
După ce au început să crească, am devenit prietenul lor. Îi lingeam în timp ce ei se urcau pe spinarea mea. Se agățau de blana mea și mă trăgeau, imi băgau degetele în ochi, îmi cercetau curioși urechile și îmi dădeau sărutări pe nas. Eu îi adoram, și le adoram mângâierile, pentru că ale tale erau din ce în cemai rare. I-aș fi apărat cu prețul vieții mele dacă ar fi fost necesar. Mă strecuram în patul lor și le ascultam preocupările și visele secrete. Așteptam răbdător la fereastră să aud mașina ta când te întorceai de pe strada. A fost o perioadă în care dacă cineva te întreba dacă aveai câine, scoteai o fotografie cu mine din portofel și le povesteai mandru despre mine. Au trecut câțiva ani și apoi le răspuneai doar “da” și schimbi repede subiectul. La început eram “câinele tău” iar apoi doar “un câine”.
Acum ti-e greu sa-mi faci capricii și te plângi de fiecare cheltuială necesară pentru întreținerea mea.
Ți s-a oferit șansa să te muți cu serviciul în alt oraș. Te vei muta cu familia ta într-un apartament în care nu este voie cu animale de companie. Ai luat această decizie pentru că așa este mai bine pentru “familia ta”, însă îmi amintesc că a fost un timp când eu eram singura ta familie. Am fost încântat de plimbarea cu mașina până am ajuns…La adăpostul de animale! Mirosea a câini, a pisici, a teamă, a disperare…Ai completat documentele și ai spus: “Știu că veți găsi o casă bună pentru el”. Au ridicat din umeri și te-au privit cu tristețe. Știau destinul ce-l așteaptă pe un câine de o anumită vârstă, chiar având “pedigrí”. A trebuit sa îl indepărtezi de mine pe copilul tău atunci când, prins de gâtul meu implora strigând: “Nu, tati, nu îi lăsa să îmi ia câinele! ''
M-am întristat pentru ei, pentru lecția pe care le-ai dat-o atunci despre prietenie, loialitate, iubire, responsabilitate si respect pentru orice formă de viață. Tu m-ai mângâiat ușor pe cap evitându-mi privirea, și ai refuzat să păstrezi ca amintire zgarda și lesa mea. Aveai o întâlnire la care trebuia să ajungi, așa cum aveam și eu una...
După ce ai plecat, tinerii spuneau că probabil tu știai de mutarea asta cu mult timp în urmă dar că nu ai încercat să îmi cauți altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus:
“Cum ai putut…?”
Altfel, erau foarte drăguți cu noi atunci când programul lor le permitea. Ne dădeau desigur de mâncare, însă mi-am pierdut apetitul după câteva zile. La început, întotdeauna când trecea cineva pe lângă cușca mea, mă uitam sperând că ești tu, că te-ai răzgândit, și că totul a fost doar un vis urât…Am sperat ca printre oamenii ăia se va găsi unul care mă va lua să mă ingrijească, să mă salveze. Când mi-am dat seama că nu puteam concura cu puiandrii drăguți care atrageau toată atenția, m-am retras într-un colț și am așteptat… La sfârșitul zilei am auzit pașii cuiva care venea după mine…M-au dus până la sfârșitul coridorului, într-o cameră separată. O cameră suspicios de liniștită. M-a ridicat pe masă și în timp ce îmi mângâia urechile îmi spuse:“Nu-ți fie teamă”. Inima mea a început să zvâcnească intuind ceea ce se va întâmpla. “Prizonierului iubirii” i s-au sfârsit zilele. Așa cum era normal pentru mine, am simțit durerea acestei femei. Sarcina ce-i fusese încredințată o apăsa chiar dacă încerca să o disimuleze. Știam acest lucru la fel cum știam atunci când fiind un cățelușîți cunoșteam toate stările tale.
Mi-a pus cu grija un garou pe laba din față. I-am lins lacrima de pe mână, așa cum te lingeam și pe tine când căutai alinare. Cu multă profesiune mi-a pus acul în venă. Am simțit înțepătura și lichidul rece împrăștiindu-se în corpul meu. Imediat am început să mă simt adormit… Privind-o în ochi i-am șoptit:
“Cum ai putut…?”
Probabil pentru că înțelegea limbajul meu de câine, spuse: “Îmi pare rău”. Mi-a explicat că aceasta era munca ei și că voi merge într-un loc mai bun, unde nu voi mai fi ignorat, nici abandonat. Un loc plin de lumină și iubire, care nu se aseamănă deloc cu această viață pământească. Cu ultimele fărâme de energie am încercat să îi transmit printr-o bătaie de coadă că acel:
“Cum ai putut…?”
Nu îi era adresat ei, ci ție... Îți era adresat ție, bunul și iubitul meu stăpân. Gândul meu era pentru tine. Și la tine mă voi gândi și te voi aștepta mereu.
Fie ca toți cei dragi ție să te iubească și să-ți fie loiali, cel puțin pe cât te-am iubit și ți-am fost eu.
Nu te voi uita niciodată…
Nota autorului
Dacă “Cum ai putut?” ti-a adus lacrimi in ochi pe măsură ce ai citit-o, asa cum mi-a adus și mie pe masura ce o scriam, este pentru că aceasta este povestea a milioane de animale de companie care mor in fiecare an în adăposturile de animale din toată lumea. Oricine este binevenit să distribuie acest eseu în scopuri necomerciale, atâta timp cât este atribuit în mod corespunzător dreptul de autor.
Vă rog sa-l folositi pentru a ajuta la educarea publicului larg, pe site-uri web, în buletine de stiri, la adăposturile de animale și in cabinetele medicale veterinare.
Spuneți oamenilor că decizia de a adopta un animal de companie este foarte importantă și pe viață, că animalele merită toată dragostea și atenția noastră. Dacă nu îl poți îngriji, este de datoria ta să îi găsești altă familie care să o facă. La orice adăpost de animale puteți găsi sfaturi bune în acest sens. Orice fiintă vie este prețioasă.
Te rog, fa ceva pentru a opri sacrificiile și sprijină campaniile impotriva abandonului ființelor necuvântătoare.
Mulțumesc !
Jim Willis - 2001 -
Grand Rapids, Michigan - USA
Te rog sa transmiti si altora.
Există aici un mesaj profund, care trebuie spus!!!!
Când eram un cățeluș, te binedispuneam cu năzdrăvăniile mele și te făceam să râzi. Ziceai că sunt copilul tău, și indiferent de câte perechi de pantofi ți-am distrus și de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai bun. Ori de câte ori făceam vreo năzbâtie, imi arătai degetul arătător și imi spuneai: “Cum ai putut…?”, însă apoi te aplecai spre mine, mă rostogoleai și mă mângâiai pe burtică…Educarea mea a durat ceva mai mult pentru că tu erai foarte ocupat, însă într-un final, împreună, am reușit. Îmi amintesc acele nopți în care mă strecuram lângă tine în pat, și cu boticul lipit de tine, îți ascultam confidențele și visele secrete. Erau clipe în care credeam că viața e perfectă.Împreună făceam plimbări lungi, fugeam prin parc, călătoream cu mașina, ne opream să mâncăm împreună o înghețată (eu doar cornetul pentru că “înghețata era rea pentru cățeluși”, imi spuneai). Mergeam împreună chiar și la mare…Cât moțăiam eu la soare în timp ce te așteptam să te întorci acasa la sfârșitul zilei!
Treptat, ai început să petreci tot mai mult timp la locul de muncă și în afara casei pentru că îți căutai un partener uman. Te așteptam cu rabdare și te consolam când veneai cu inima zdrobită de dezamăgiri. Nu ți-am judecat niciodată deciziile și țopăiam de bucurie de fiecare dată când te întorceai acasă. Și m-am bucurat când te-ai îndrăgostit…Ea, acum soția ta, nu este o “iubitoare de câini” (nu îi plac), și totuși eu am primit-o cu drag în casa noastră. Am încercat întotdeauna să îi demonstrez afecțiunea și supunerea. Eu eram fericit pentru că vă vedeam fericiți. Curând au apărut “puiuții umani” și eu m-am bucurat alături de voi. M-a fascinat duioșia lor, mirosul și culoarea lor rozulie… Vroiam să îi îngrijesc așa cum îi îngrijeați voi… Doar că voi erați îngrijorați că aș putea să îi rănesc.Și îmi petreceam timpul închis în cealaltă cameră, sau în cușca de câini. Numai eu știu cât îi iubeam! Și am devenit un“prizonier al iubirii”.
După ce au început să crească, am devenit prietenul lor. Îi lingeam în timp ce ei se urcau pe spinarea mea. Se agățau de blana mea și mă trăgeau, imi băgau degetele în ochi, îmi cercetau curioși urechile și îmi dădeau sărutări pe nas. Eu îi adoram, și le adoram mângâierile, pentru că ale tale erau din ce în cemai rare. I-aș fi apărat cu prețul vieții mele dacă ar fi fost necesar. Mă strecuram în patul lor și le ascultam preocupările și visele secrete. Așteptam răbdător la fereastră să aud mașina ta când te întorceai de pe strada. A fost o perioadă în care dacă cineva te întreba dacă aveai câine, scoteai o fotografie cu mine din portofel și le povesteai mandru despre mine. Au trecut câțiva ani și apoi le răspuneai doar “da” și schimbi repede subiectul. La început eram “câinele tău” iar apoi doar “un câine”.
Acum ti-e greu sa-mi faci capricii și te plângi de fiecare cheltuială necesară pentru întreținerea mea.
Ți s-a oferit șansa să te muți cu serviciul în alt oraș. Te vei muta cu familia ta într-un apartament în care nu este voie cu animale de companie. Ai luat această decizie pentru că așa este mai bine pentru “familia ta”, însă îmi amintesc că a fost un timp când eu eram singura ta familie. Am fost încântat de plimbarea cu mașina până am ajuns…La adăpostul de animale! Mirosea a câini, a pisici, a teamă, a disperare…Ai completat documentele și ai spus: “Știu că veți găsi o casă bună pentru el”. Au ridicat din umeri și te-au privit cu tristețe. Știau destinul ce-l așteaptă pe un câine de o anumită vârstă, chiar având “pedigrí”. A trebuit sa îl indepărtezi de mine pe copilul tău atunci când, prins de gâtul meu implora strigând: “Nu, tati, nu îi lăsa să îmi ia câinele! ''
M-am întristat pentru ei, pentru lecția pe care le-ai dat-o atunci despre prietenie, loialitate, iubire, responsabilitate si respect pentru orice formă de viață. Tu m-ai mângâiat ușor pe cap evitându-mi privirea, și ai refuzat să păstrezi ca amintire zgarda și lesa mea. Aveai o întâlnire la care trebuia să ajungi, așa cum aveam și eu una...
După ce ai plecat, tinerii spuneau că probabil tu știai de mutarea asta cu mult timp în urmă dar că nu ai încercat să îmi cauți altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus:
“Cum ai putut…?”
Altfel, erau foarte drăguți cu noi atunci când programul lor le permitea. Ne dădeau desigur de mâncare, însă mi-am pierdut apetitul după câteva zile. La început, întotdeauna când trecea cineva pe lângă cușca mea, mă uitam sperând că ești tu, că te-ai răzgândit, și că totul a fost doar un vis urât…Am sperat ca printre oamenii ăia se va găsi unul care mă va lua să mă ingrijească, să mă salveze. Când mi-am dat seama că nu puteam concura cu puiandrii drăguți care atrageau toată atenția, m-am retras într-un colț și am așteptat… La sfârșitul zilei am auzit pașii cuiva care venea după mine…M-au dus până la sfârșitul coridorului, într-o cameră separată. O cameră suspicios de liniștită. M-a ridicat pe masă și în timp ce îmi mângâia urechile îmi spuse:“Nu-ți fie teamă”. Inima mea a început să zvâcnească intuind ceea ce se va întâmpla. “Prizonierului iubirii” i s-au sfârsit zilele. Așa cum era normal pentru mine, am simțit durerea acestei femei. Sarcina ce-i fusese încredințată o apăsa chiar dacă încerca să o disimuleze. Știam acest lucru la fel cum știam atunci când fiind un cățelușîți cunoșteam toate stările tale.
Mi-a pus cu grija un garou pe laba din față. I-am lins lacrima de pe mână, așa cum te lingeam și pe tine când căutai alinare. Cu multă profesiune mi-a pus acul în venă. Am simțit înțepătura și lichidul rece împrăștiindu-se în corpul meu. Imediat am început să mă simt adormit… Privind-o în ochi i-am șoptit:
“Cum ai putut…?”
Probabil pentru că înțelegea limbajul meu de câine, spuse: “Îmi pare rău”. Mi-a explicat că aceasta era munca ei și că voi merge într-un loc mai bun, unde nu voi mai fi ignorat, nici abandonat. Un loc plin de lumină și iubire, care nu se aseamănă deloc cu această viață pământească. Cu ultimele fărâme de energie am încercat să îi transmit printr-o bătaie de coadă că acel:
“Cum ai putut…?”
Nu îi era adresat ei, ci ție... Îți era adresat ție, bunul și iubitul meu stăpân. Gândul meu era pentru tine. Și la tine mă voi gândi și te voi aștepta mereu.
Fie ca toți cei dragi ție să te iubească și să-ți fie loiali, cel puțin pe cât te-am iubit și ți-am fost eu.
Nu te voi uita niciodată…
Nota autorului
Dacă “Cum ai putut?” ti-a adus lacrimi in ochi pe măsură ce ai citit-o, asa cum mi-a adus și mie pe masura ce o scriam, este pentru că aceasta este povestea a milioane de animale de companie care mor in fiecare an în adăposturile de animale din toată lumea. Oricine este binevenit să distribuie acest eseu în scopuri necomerciale, atâta timp cât este atribuit în mod corespunzător dreptul de autor.
Vă rog sa-l folositi pentru a ajuta la educarea publicului larg, pe site-uri web, în buletine de stiri, la adăposturile de animale și in cabinetele medicale veterinare.
Spuneți oamenilor că decizia de a adopta un animal de companie este foarte importantă și pe viață, că animalele merită toată dragostea și atenția noastră. Dacă nu îl poți îngriji, este de datoria ta să îi găsești altă familie care să o facă. La orice adăpost de animale puteți găsi sfaturi bune în acest sens. Orice fiintă vie este prețioasă.
Te rog, fa ceva pentru a opri sacrificiile și sprijină campaniile impotriva abandonului ființelor necuvântătoare.
Mulțumesc !
Jim Willis - 2001 -
Grand Rapids, Michigan - USA
Te rog sa transmiti si altora.
Există aici un mesaj profund, care trebuie spus!!!!
Omul-bestie si jertfa canida adusa in cinstea banilor
Am fost oripilat să aud că administraţia locală a omorât prin înfometare zeci, poate chiar sute, de câini fără adăpost. Permanent am fost conştient de barbaria acestui sătuc medieval de pe malul Oltului, însă nu mi-am putut imagina niciodată că „oameni”, aleşi şi plătiţi de noi, pot recurge la acte îngrozitor de salbatice, din nepăsare, cruzime, sau pentru câştigul financiar. Şi pentru că sălbaticia odioasă, demnă de tot dispreţul, nu era de ajuns, autorităţile au declarat cu emfază că de fapt câinii sunt îngrijiţi şi hrăniţi. Cruzimea şi brutalitatea acestor „oameni” din administraţie a putut fi întrecută doar prin nesimţirea declaraţiilor. Ca administratori locali, habar n-aveau de situaţia groaznică în care se aflau câinii şi probabil că nici nu le păsa. Pentru că bestiile nu pot simţi compasiune faţă de alte vieţuitoare. De fapt, asta e devenirea monstruoasă a bestiei, când nu îi mai pasă de alte fiinţe şi se gândeşte doar la binele propriu.
Dacă sălbaticia autorităţilor încă mă mai bantuie, reacţia generală a publicului a fost de-a dreptul cutremurătoare. Printre noianul de afirmaţii laudative la adresa „oamenilor” vinovaţi de masacru şi peste obsedantele injurii la adresa câinilor, acele nesuferite javre, s-au strecurat şi câteva opinii umile, ce vădeau niscaiva omenie. Intervenţiile au fost puţine şi rare, dar binevenite în contextul unui oraş primitiv, retrograd şi realmente feudal.
Dintre opiniile pe care le-am auzit, una anume, care milita vehement pentru măcelarirea câinilor venea, spre surpriza mea, de la o mămică îngrijorată de soarta copilului ei. Poate prea îngrijorată, dacă stăm bine să ne gândim. Aceasta opina că ar trebui omorâţi toţi câinii pentru a nu periclita viaţa sau sănătatea copiiilor. Însă, ceea ce dânsa omite să observe e că nu statul, prin intermediul administraţiei locale, ar trebui să fie obligat să-i îngrijească şi să-i apere copilul. Ea, ca mamă, are responsabilitatea asta. Nu putem masacra toţi câinii din oraş doar pentru că părinţii sunt iresponsabili. În acelaşi raţionament ar trebui să interzicem şi circulaţia maşinilor, pentru că au existat cazuri de copii nesupravegheaţi care, din nefericire, au ajuns victimele şoferilor.
Am auzit un alt cetăţean spunând că e prea costisitor să-i îngrijim, mai ales acum când ne aflăm în plină criză economică, deci câinii ar trebui omorâţi. Şi salariile bugetarilor sunt costisitoare, asta înseamnă c-ar trebui să-i masacrăm şi pe ei ca să mai economisim ceva bani? Şi mâncarea e costisitoare, dar nu omorâm comercianţii ca s-o obţinem. Şi educaţia e costisitoare şi sănătatea, totul e costisitor. Dar ăsta nu e un motiv pentru a măcelari animale nevinovate, faţă de care avem obligaţii morale şi civice. Doar un bolnav mintal ar putea spune că banii pot justifica moartea unui animal fără apărare.
Dar dintre toate părerile, probabil ca cea mai des întâlnită a fost aceea prin care unii cetăţeni, majoritatea, le sugerează iubitorilor de animale, adică oamenilor, să adopte toţi câinii de pe stradă şi să-i ţină în casă. Trecând peste absurdul situaţiei şi stupizenia de gândire a revoltaţilor, cred că ar trebui să înţelegem cu toţii că animalele abandonate, deci nu doar câinii, sunt responsabilitatea noastră, a tuturor, pentru că face parte din contractul nostru social. Cum mie nu-mi place să plătesc impozite pentru indemnizaţia nu ştiu cărui copil, probabil că nici ţie nu-ţi place să plăteşti taxe pentru întreţinerea animalelor fără stăpân. Însă o facem, pentru că suntem obligaţi. Iar responsabilităţile se răsfrâng asupra tuturor, chiar şi asupra „oamenilor” din administraţia locală, care-şi dau cu stângu-n dreptu’, în rarele ocazii când dovedesc mai puţină bestialitate decât în mod normal.
Prezenţa animalelor fără stăpân în oraşe e rezultatul acţiunilor omeneşti. Abandonul şi nepăsarea faţă de ele au generat actuala problemă. Dacă noi suntem de vină, de ce animalele trebuie să suporte consecinţele? E ca şi cum ai pedepsi victima pentru crima inculpatului. E pur şi simplu absurd, dar completamente justificat, în opinia barbarilor.
Eutanasierea, acest termen delicat care ascunde o realitate grotescă, nu poate şi nu trebuie să fie soluţia eradicării câinilor fără stăpân. Mijloacele nu vor justifica niciodată scopul, iar „crima în folosul comunităţii” nu poate fi acceptată. Ca oameni, avem o responsabilitate faţă de animalele din jurul nostru, chiar şi faţă de cele din administraţia locală.
D.G. Secară
daniel.secara@gmail.com
http://evenimentdeolt.ro/eveniment/viewArticle.htm?id=3205
Dacă sălbaticia autorităţilor încă mă mai bantuie, reacţia generală a publicului a fost de-a dreptul cutremurătoare. Printre noianul de afirmaţii laudative la adresa „oamenilor” vinovaţi de masacru şi peste obsedantele injurii la adresa câinilor, acele nesuferite javre, s-au strecurat şi câteva opinii umile, ce vădeau niscaiva omenie. Intervenţiile au fost puţine şi rare, dar binevenite în contextul unui oraş primitiv, retrograd şi realmente feudal.
Dintre opiniile pe care le-am auzit, una anume, care milita vehement pentru măcelarirea câinilor venea, spre surpriza mea, de la o mămică îngrijorată de soarta copilului ei. Poate prea îngrijorată, dacă stăm bine să ne gândim. Aceasta opina că ar trebui omorâţi toţi câinii pentru a nu periclita viaţa sau sănătatea copiiilor. Însă, ceea ce dânsa omite să observe e că nu statul, prin intermediul administraţiei locale, ar trebui să fie obligat să-i îngrijească şi să-i apere copilul. Ea, ca mamă, are responsabilitatea asta. Nu putem masacra toţi câinii din oraş doar pentru că părinţii sunt iresponsabili. În acelaşi raţionament ar trebui să interzicem şi circulaţia maşinilor, pentru că au existat cazuri de copii nesupravegheaţi care, din nefericire, au ajuns victimele şoferilor.
Am auzit un alt cetăţean spunând că e prea costisitor să-i îngrijim, mai ales acum când ne aflăm în plină criză economică, deci câinii ar trebui omorâţi. Şi salariile bugetarilor sunt costisitoare, asta înseamnă c-ar trebui să-i masacrăm şi pe ei ca să mai economisim ceva bani? Şi mâncarea e costisitoare, dar nu omorâm comercianţii ca s-o obţinem. Şi educaţia e costisitoare şi sănătatea, totul e costisitor. Dar ăsta nu e un motiv pentru a măcelari animale nevinovate, faţă de care avem obligaţii morale şi civice. Doar un bolnav mintal ar putea spune că banii pot justifica moartea unui animal fără apărare.
Dar dintre toate părerile, probabil ca cea mai des întâlnită a fost aceea prin care unii cetăţeni, majoritatea, le sugerează iubitorilor de animale, adică oamenilor, să adopte toţi câinii de pe stradă şi să-i ţină în casă. Trecând peste absurdul situaţiei şi stupizenia de gândire a revoltaţilor, cred că ar trebui să înţelegem cu toţii că animalele abandonate, deci nu doar câinii, sunt responsabilitatea noastră, a tuturor, pentru că face parte din contractul nostru social. Cum mie nu-mi place să plătesc impozite pentru indemnizaţia nu ştiu cărui copil, probabil că nici ţie nu-ţi place să plăteşti taxe pentru întreţinerea animalelor fără stăpân. Însă o facem, pentru că suntem obligaţi. Iar responsabilităţile se răsfrâng asupra tuturor, chiar şi asupra „oamenilor” din administraţia locală, care-şi dau cu stângu-n dreptu’, în rarele ocazii când dovedesc mai puţină bestialitate decât în mod normal.
Prezenţa animalelor fără stăpân în oraşe e rezultatul acţiunilor omeneşti. Abandonul şi nepăsarea faţă de ele au generat actuala problemă. Dacă noi suntem de vină, de ce animalele trebuie să suporte consecinţele? E ca şi cum ai pedepsi victima pentru crima inculpatului. E pur şi simplu absurd, dar completamente justificat, în opinia barbarilor.
Eutanasierea, acest termen delicat care ascunde o realitate grotescă, nu poate şi nu trebuie să fie soluţia eradicării câinilor fără stăpân. Mijloacele nu vor justifica niciodată scopul, iar „crima în folosul comunităţii” nu poate fi acceptată. Ca oameni, avem o responsabilitate faţă de animalele din jurul nostru, chiar şi faţă de cele din administraţia locală.
D.G. Secară
daniel.secara@gmail.com
http://evenimentdeolt.ro/eveniment/viewArticle.htm?id=3205
joi, 13 mai 2010
Cai salvati de la abator
scris de Veronica Ganea
Simi și Ioana au dresat caii abandonați pentru echitație și drumeții
Caii maltratați sau abandonați și-au găsit refugiul la „Caii Lupilor", o herghelie din Șieu Sfântu. Simion Crăciun, proprietarul refugiului, a reușit să dreseze caii salvați din drumul spre abator și să-i folosească pentru echitație și drumeții cu turiștii
Salvați de căratul poverilor, de „detenție" în grajd sau de la abator, caii de la Șieu Sfântu au devenit niște animale cu adevărat educate pentru echitație și drumeții. Partout, Ciuleandra, Vola, Tinu, Țuți, Coco, Rada și Graf au poveștile lor de viață care fac și mai atractiv refugiul „Caii Lupilor", situat la doar câțiva kilometri de Bistrița. Simion Crăciun, un iubitor de cai din Beclean i-a adunat pe toți într-un loc ce aduce cu vestul sălbatic. Simi, cum îi spun prietenii, a fost familiarizat cu caii de mic, părinții lui fiind angajați la Herghelia din Beclean. În 2003 a contruit „Caii Lupilor", unde i s-a alăturat și Ioana, la fel de pasionată de cai
taguri
Cai pe care nu-i mai dorea nimeni
Cu timpul, aici și-au făcut apariția pe rând opt cai, fiecare cu povestea lui impresionantă. Întâi a venit Partout, o iapă rebelă pe care nu o mai dorea nimeni fiindcă nu era considerată folositoare. „Nu mai mergea la căruță, nu se lăsa potcovită. Ăștia o băteau, o legau de picioare și o trânteau pe jos. Mi-a trebuit vreun an să pot lucra cu ea", spune Simi, care a cumpărat iapa de la foștii ei stăpâni. Pe urmă au sosit, Ciuleandra, un animal foarte jucăuș, Vola care a fost vândută la abator de la herghelia din Beclean, Tinu, care a stat opt ani închis într-un grajd, Rada, un un pursânge englez abandonat la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, Țuți, Coco și Graf. „Cam de aceea sunt «caii lupilor» că sunt cai de care nu se mai folosea nimeni, erau buni de dat la abator", explică Ioana.
O săptămână călare
Deși toți oamenii din zonă cred că, dacă nu sunt de rasă nobilă, caii sunt buni de tras la căruță și la plug, Simi și Ioana încearcă să implementeze o nouă mentalitate. Aceștia au dresat caii pentru echitație și drumeții de o zi sau chiar de o săptămână. „Vrem să le dăm la oameni poftă de cai și de natură", spune Simi. La „Caii Lupilor" turiștii se pot caza, la una dintre cele două cabane de la refugiu. Doar că nu trebuie să se aștepte la SPA și televizor, pentru că Simi și Ioana au preferat să păstreze un aspect rustic. „Curajoșii" încep să vină la „Caii Lupilor" din luna mai și sezonul turistic se poate prelungi chiar până în decembrie.
Sursa:
http://www.adevarul.ro/locale/bistrita/Caii-Lupilor-herghelie-animale-salvate_0_243575851.html
luni, 26 aprilie 2010
catelus in pericol,cauta stapin
Acest pufulet care pare de talie mica spre medie este abandonat intr-o statie de autobuz in Braila,fara apa,si isi doreste f.mult un stapin care sa-i ofere afectiune,sper sa il doreasca cineva din zona Braila-Galati,i se asigura deparazitarea.Eu am catei mai marisori,metisi,buni de paza,de asemenea pentru adoptie,tot in Braila.Relatii la mail adinav2005@yahoo.com
luni, 12 aprilie 2010
Gasit caine rasa SHAR PEI in Bucuresti
Gasit caine rasa SHAR PEI , mascul, la inceputul lunii aprilie, zona Barbu Vacarescu Bucuresti. Cine detine detalii despre acest caine este rugat sa sune la 0740044244. Intentia noastra este de a gasi proprietarul. Cainele se afla in curtea cuiva in conditii improprii.ID mess catelususkiop@yahoo.com
vineri, 9 aprilie 2010
Criminalii din Tulcea
Acestia sint cainii ucisi de primaria Tulcea pe 29 martie,care declara ca a investit 6 miliarde pentru ei!
http://www.obiectivtulcea.ro/stirile-zilei/17144-buget-inainte-de-eutanasiere-ase-miliarde-pentru-cainii-comunitari.html
sâmbătă, 27 martie 2010
Faceti cunostinta cu Molly
Trebuie sa o cunoasteti pe Molly
Ea este Molly, un calut gri cu picatele care a fost abandonat de proprietarii ei cand uraganul Katrina a lovit sudul statului Louisiana. Ea a petrecut saptamani de zile singura inainte de a fi in cele din urma salvata si dusa la o ferma care gazduieste animale abandonate. Fiind acolo, ea a fost atacata de un pit bull terrier si aproape a murit. Piciorul drept din fata, care fusese ros se infectase, iar veterinarul ei a cerut ajutorul LSU, dar cei de la LSU erau coplesiti, iar calutul era un caz social. Stiti cum merg lucrurile.
Insa dupa ce chirurgul Rustin Moore a cunoscut-o pe Molly, s-a razgandit. El a vazut cum calutul era atent sa se intinda pe o parte si pe alta, astfel incat sa nu se infecteze si le permitea oamenilor sa aiba grija de ea. Ea isi proteja piciorul ranit, in acelasi timp muta greutatea de pe un picior pe altul, pentru ca sa nu-si forteze piciorul sanatos. Era un calut inteligent, cu o etica solida de supravietuire.
Moore a acceptat sa-i indeparteze piciorul de sub genunchi si a fost creat un picior artificial. Molly a plecat din clinica pe propriile picioare si povestea ei de abia acum incepe.
'A fost calul potrivit si stapanul potrivit,' afirma Moore. Molly s-a intamplat sa fie un pacient la un milion. Ea este puternica, in acelasi timp blanda si dispusa de a suporta durerea. Era evident ca intelesese ca avea probleme. Celalalt factor important, conform celor spuse de Moore, este ca a avut un proprietar dedicat si intelegator, dispus sa-i ofere ingrijirea zilnica necesara, pe tot timpul vietii ei.
Povestea lui Molly se transforma intr-o pilda pentru viata in Louisiana, dupa uraganul Katrina.
Micul calut a castigat in greutate, iar coama ei a fost in sfarsit pieptanata. Un proiectant de proteze umane i-a creat un picior.
Proteza i-a oferit lui Molly o noua viata, spune
Allison Barca DVM, veterinarul lui Molly. Ea cere proteza. Isi ridica piciorul, vine la mine si ma face sa inteleg ca doreste sa ii pun proteza. Uneori doreste sa i-o dau jos. Si uneori Molly fuge de Barca. 'Poate fi destul de penibil cand nu poti prinde un calut cu trei picioare,' zise ea razand.
Dar cel mai important este ca acum Molly are un servici. Kay, proprietara fermei de salvare a animalelor, a inceput sa o ia pe Molly la adaposturi, spitale, azile si centre de reabilitare, peste tot unde oamenii au nevoie de speranta. Oriunde merge, Molly le arata piciorul ranit. Ea ii inspira pe oameni si se simte bine facand acest lucru.
'Este evident pentru mine ca Molly avea de jucat un rol mai important in viata, zice Moore. A supravietuit uraganului, a supravietuit unei traume ingrozitoare, iar acum le da speranta celorlalti.' Barca a incheiat, spunand: 'Inca nu a revenit la normal, dar va fi mai bine. Pentru mine, ea poate fi un simbol al orasului New Orleans insusi.'
Aceasta este cea mai recenta proteza a lui Molly. Poza urmatoare arata partea cu care paseste, care are o fata zambitoare imprimata pe ea. Oriunde merge Molly, ea lasa un zambet imprimat in urma ei.
Impartasiti aceasta poveste cu toti iubitorii de animale pe care ii cunoasteti. Creaturile Domnului reflecta adeseori caracterul la care noi aspiram.
************ ********* **
Ea este Molly, un calut gri cu picatele care a fost abandonat de proprietarii ei cand uraganul Katrina a lovit sudul statului Louisiana. Ea a petrecut saptamani de zile singura inainte de a fi in cele din urma salvata si dusa la o ferma care gazduieste animale abandonate. Fiind acolo, ea a fost atacata de un pit bull terrier si aproape a murit. Piciorul drept din fata, care fusese ros se infectase, iar veterinarul ei a cerut ajutorul LSU, dar cei de la LSU erau coplesiti, iar calutul era un caz social. Stiti cum merg lucrurile.
Insa dupa ce chirurgul Rustin Moore a cunoscut-o pe Molly, s-a razgandit. El a vazut cum calutul era atent sa se intinda pe o parte si pe alta, astfel incat sa nu se infecteze si le permitea oamenilor sa aiba grija de ea. Ea isi proteja piciorul ranit, in acelasi timp muta greutatea de pe un picior pe altul, pentru ca sa nu-si forteze piciorul sanatos. Era un calut inteligent, cu o etica solida de supravietuire.
Moore a acceptat sa-i indeparteze piciorul de sub genunchi si a fost creat un picior artificial. Molly a plecat din clinica pe propriile picioare si povestea ei de abia acum incepe.
'A fost calul potrivit si stapanul potrivit,' afirma Moore. Molly s-a intamplat sa fie un pacient la un milion. Ea este puternica, in acelasi timp blanda si dispusa de a suporta durerea. Era evident ca intelesese ca avea probleme. Celalalt factor important, conform celor spuse de Moore, este ca a avut un proprietar dedicat si intelegator, dispus sa-i ofere ingrijirea zilnica necesara, pe tot timpul vietii ei.
Povestea lui Molly se transforma intr-o pilda pentru viata in Louisiana, dupa uraganul Katrina.
Micul calut a castigat in greutate, iar coama ei a fost in sfarsit pieptanata. Un proiectant de proteze umane i-a creat un picior.
Proteza i-a oferit lui Molly o noua viata, spune
Allison Barca DVM, veterinarul lui Molly. Ea cere proteza. Isi ridica piciorul, vine la mine si ma face sa inteleg ca doreste sa ii pun proteza. Uneori doreste sa i-o dau jos. Si uneori Molly fuge de Barca. 'Poate fi destul de penibil cand nu poti prinde un calut cu trei picioare,' zise ea razand.
Dar cel mai important este ca acum Molly are un servici. Kay, proprietara fermei de salvare a animalelor, a inceput sa o ia pe Molly la adaposturi, spitale, azile si centre de reabilitare, peste tot unde oamenii au nevoie de speranta. Oriunde merge, Molly le arata piciorul ranit. Ea ii inspira pe oameni si se simte bine facand acest lucru.
'Este evident pentru mine ca Molly avea de jucat un rol mai important in viata, zice Moore. A supravietuit uraganului, a supravietuit unei traume ingrozitoare, iar acum le da speranta celorlalti.' Barca a incheiat, spunand: 'Inca nu a revenit la normal, dar va fi mai bine. Pentru mine, ea poate fi un simbol al orasului New Orleans insusi.'
Aceasta este cea mai recenta proteza a lui Molly. Poza urmatoare arata partea cu care paseste, care are o fata zambitoare imprimata pe ea. Oriunde merge Molly, ea lasa un zambet imprimat in urma ei.
Impartasiti aceasta poveste cu toti iubitorii de animale pe care ii cunoasteti. Creaturile Domnului reflecta adeseori caracterul la care noi aspiram.
************ ********* **
miercuri, 3 martie 2010
campanie de stringere de semnaturi pentru infiintarea institutiei "avocatul animalelor"
Casa de avocatura Coltuc doreste infiintarea institutiei “Avocatul Animalelor” in Romania.
Pentru acest demers avem nevoie de dvs.,mai précis de semnaturile dvs.
Va rog sa completati acest tabel:
1.Nume \Prenume \domiciliu \ CNP
Sunt de acord ,sub sanctiunea infractiunii de fals in declaratii, cu infiintarea institutiei “Avocatul Animalelor” in Romania.
Acest tabel se va trimite pe email: office@juridictv.ro
Pentru mai multe detalii vizitati www.juridictv.ro
http://www.juridictv.ro/stiri/casa-de-avocatura-coltuc-strange-semnaturi-pentru-infiintarea-institutiei-avocatul-animalelor-in-romania
http://coltuc.ro/blog/avem-nevoie-de-100000-de-semnaturi-pentru-infiintarea-institutiei-avocatul-animalelor-in-romania.shtml
Pentru acest demers avem nevoie de dvs.,mai précis de semnaturile dvs.
Va rog sa completati acest tabel:
1.Nume \Prenume \domiciliu \ CNP
Sunt de acord ,sub sanctiunea infractiunii de fals in declaratii, cu infiintarea institutiei “Avocatul Animalelor” in Romania.
Acest tabel se va trimite pe email: office@juridictv.ro
Pentru mai multe detalii vizitati www.juridictv.ro
http://www.juridictv.ro/stiri/casa-de-avocatura-coltuc-strange-semnaturi-pentru-infiintarea-institutiei-avocatul-animalelor-in-romania
http://coltuc.ro/blog/avem-nevoie-de-100000-de-semnaturi-pentru-infiintarea-institutiei-avocatul-animalelor-in-romania.shtml
luni, 1 martie 2010
tristetea unei mame
Ieri, locuitorii străzii Veronica Micle au asistat la o scenă emoţionantă. Un câine fără stăpân a stat, ore în şir, lângă puiul său, călcat de o maşină. În acest timp, acesta a încercat să-l readucă la viaţă, în zonă adunându-se şi ceilalţi membrii ai haitei. „Credeam că numai oamenii sunt capabili de astfel de sentiomente. M-am înşelat. Câinii ăştia ar trebui să aibă o soartă mai bună” spune Elena Dumitran, o iubitoare de animale, care locuieşte în zonă.
http://observatorulph.ro/latest-news/social/fotografia-zilei-un-caine-fara-stapan-isi-pazeste-puiul-calcat-de-masina
sâmbătă, 27 februarie 2010
Braila:cruzimi datorate presei
In urma unor articole in care presa locala a cerut hingherilor infractori sa stringa cainii ca ar musca,in zona catedralei au fost otraviti de citeva zile in mod repetat caini,inclusiv pui,cu o otrava care pare a fi furadan.In acea zona e si o scoala,iar copii au fost pusi in pericol prin folosirea acestei substante.Mai mult decit atit,desi primarul a promis ca va cere hingherilor sa stringa numai caini care musca,acestia au inceput sa stringa la gramada caini,inclusiv sterilizati,iar de la 1 martie vor incepe sa stringa iar,desi au activitatea suspendata de dsv datorita neregulilor de la asa zisul adapost.Cei care ingrijesc cainii de la blocuri se tem sa nu aiba ca martisor caini morti,dupa modelul basescian...pentru brailenii care afla asemenea cazuri va rog sunati la 112,politia are obligatia sa vina sa constate aceste abuzuri.
Update:luni,1 martie,am aflat ca alti caini otraviti se afla la iesirea din oras,am fost in zona libera si am fotografiat alte imagini de cosmar.Pe una din poze se vede deasupra unui caine o sfera transparenta,care nu e praf,probabil sufletul lui nu-si va gasi linistea decit atunci cind vor fi prinsi cei care l-au ucis.
Criminalii din Rm.Valcea
.jpg)
Un membru al Federaţiei Române pentru Protecţia şi Controlul Animalelor spune că patrupedele au fost ucise între anii 2008-2009, dar Primăria neagă aceste afirmaţii.
Câţiva locuitori din imediata vecinătate a Adăpostului de câini fără stăpâni de la Feţeni s-au arătat azi nemulţumiţi de ororile care se întâmplă sub ochii lor. „Aici nu se mai poate trăi. Într-o cameră îi omoară cu o scândură ziua în amiaza mare, iar din cauza scherlălăiturilor nu-mi pot lăsa copilul să iasă din curte. Am văzut cum îi omora, iar în 15 pubele erau câini morţi şi am văzut cum îi încărca în remorcă. Personalul şi poliţia ne ameninţă să stăm în case şi să nu ne intereseze ce se întâmplă. Pe mine m-a chemat, luni (22.02.n.r.) un poliţist Nicula, la sediul Poliţiei să-mi zică să-mi ţin gura şi să nu mă mai apropii de gardul Adăpostului", spune Gheorghiţa Gânjulete. Soţul ei, Gheorghe, afirmă că este o cruzime greu de imaginat ceea ce se întâmplă cu animalele.
taguri
Plângeri penale împotriva Primăriei
Membrii unei asociaţii pentru protecţia animalelor s-au sesizat şi au cerut ajutorul Federaţiei Române pentru Protecţia şi Controlul Animalelor (FRPCA). „Nu este normal ceea ce se întâmplă acolo. Ar trebui să fim lăsaţi să intrăm oricând. Avem informaţi că între 2008-2009 au fost omorâţi peste 2000 de câini, în condiţiile în care legea nu permite eutanasierea lor decât dacă medicul veterinar îi diagnostichează cu o boală incurabilă", a declarat Mircea Şerbănoiu, membru al FRPCA. Singura soluţie pentru ca animalele să nu mai fie omorâte cu cruzime ar fi ca autorităţile să găsescă fonduri pentru sterilizarea patrupedelor. „Noi vom depune două plângeri penale împotriva Primăriei Râmnicului: una pentru infracţiuni economice finanaciare şi alta pentru cruzimi asupra animalelor. Cei de la Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nu au dorit să ne pună la dispoziţie Autorizaţia Sanitar - Veterinară a stabilimentului, ceea ce mă face să cred că aceasta nici nu există", a completat Şerbănoiu. Primăria Râmnicului, prin purtătorul de cuvânt Daniel Ionescu afirmă că nu este nimic adevărat din ceea se zvoneşte. „Adăpostul funcţionează în condiţiile impuse de lege. Sâptămânal la Primărie sunt zeci de sesizări din partea râmnicenilor care se plâng că le este teamă de cânii din oraş care nu de puţine ori i-au atacat pe ei sau pe copiii lor".
Mirosurile de la groapa de gunoi, un calvar
Locuitorii din Feţeni sunt nemulţumiţi că nu s-au respectat normele privind amenagarea atât a Adăpostului cât şi a gropii de gunoi. Pe lângă scherlălăiturile patrupedelor, mirosurile pestilenţiale din zonă îi fac viaţa localnicilor un adevărat calvar.
80 de mii de lei pentru construirea Adăpostului
Adăpostul pentru câinii fără stăpân din Râmnicu Vâlcea a costat administraţia locală peste 80 de mii de lei, la Feţeni putând fi găzdiţi în jur de 30 - 40 de câini, în condiţiile în care pe străzile din oraş sunt, conform statisticilor întocmite de cei de la primărie, peste 2000 de maidanezi. Conform articolului 7.1 din Legea 9/2008 în România este interzisă eutanasierea câinilor şi a altor animale, cu excepţia celor cu boli incurabile.
Pe site-ul redacţiei ne-au fost trimise poze care dovedesc cum sunt măcelăriţi câini în Adăpostul de la Feţeni şi „stive" de patrupede, fără viaţă, sunt împrăştiate pe zăpadă. Pentru că nu vrem să şocăm cu aceste imagini, am hotărât să nu le dăm publicităţii.
Sursa: http://www.adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/Ramnicu_Valcea-_Angajatii_Adapostului_de_la_Feteni_sunt_acuzati_ca_au_omorat_2000_de_caini_0_215978568.html
citeva din imaginile,greu de privit,le puteti vedea pe acest blog
joi, 18 februarie 2010
La Brăila s-a deschis primul abator de cîini din România (III)
.jpg)
Cît costă un dosar penal? Jumătate de milion de euro şi aproape zece mii de cîini omorîţi. Dacă nu aţi atins asemenea performanţe, la revedere, probabil că Justiţia se va atinge de voi. Deci amatorii să se abţină, aici e treabă de profesionişti.
Profesionişti cum sînt cei de la Asociaţia pentru Protecţia Animalelor şi Mediului (APAM) „Horez“, din Brăila. Despre care scriem de vreo două numere că au un contract cu Primăria brăileană să se ocupe de cîini. Locul unde APAM „Horez“ se preocupă de obiectul contractului – numit şi loc al faptei – este un ţarc la ţară în care sînt omorîţi cam 2.500 de cîini anual.
Publicitate
Activitate remunerată, desigur, de Primărie, cu cam o sută de mii de euro. Tot anual, pentru că banul este cel mai bun prieten al omului. Cazul a mai fost semnalat, de diferite organizaţii de mediu, dar Justiţia l-a luat pe NUP în braţe, apoi i l-a dat lui Horez, să-l legene şi să-l ţină adormit. Prin august 2009, Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor (FRPCA) a sesizat Poliţia Brăila cu privire la măcelul canin performat de APAM „Horez“.
În ciuda dovezilor prezentate, abatorul s-a lipit, în decembrie 2009, de un NUP. După sărbători însă, Georgică Ciuciumiş, prim-procuror la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Brăila, a constatat că plîngerea depusă de FRPCA este întemeiată. Deh, trecuseră sărbătorile, nimeni nu mai voia să vadă sînge. Nici măcar de porc, darămite de cîine. Aşa că Ciuciumiş a dispus ca activitatea Asociaţiei „Horez“ să devină obiect de cercetare al Poliţiei Brăila. Pînă la 1 martie 2010, Poliţia trebuie să ia la verificat actele asociaţiei şi să clarifice contradicţiile dintre numărul de cîini capturaţi, numărul de cîini facturaţi şi numărul de cîini din evidenţele APAM „Horez“, să-i audieze pe angajaţii asociaţiei şi să verifice dacă au fost sau nu respectate prevederile legale la eutanasierea cîinilor. Pentru că, aşa cum zice legea, cîinii nu pot fi eutanasiaţi decît în cazul în care suferă de o boală incurabilă. Noi le putem spune de pe acum poliţiştilor: da, cîinii sufereau de o boală incurabilă. Dar nu e a lor, ci a lui Vasile Horez, „patronul“ APAM. Îi zice „foame de bani, băieţii!“ şi e mortală, mai ales cînd un cîine omorît face 40 de euro.
http://www.catavencu.ro/la_braila_s_a_deschis_primul_abator_de_ciini_din_romania_iii-12656.html
duminică, 24 ianuarie 2010
Cateii din adapostul din Cluj in pericol sa fie ucisi
apelul de mai jos, cu pozele cainilor din ecarisaj in pericol sa fie ucisi peste 7 zile,l-am preluat de pe blogul http://adoptieanimale.blogspot.com ,cine poate sa ajunga acolo il rog sa adopte acesti ingeri,sint si caini de rasa,daca in Cluj un stapin este amendat ca-si plimba cainele in alt loc decit cel amenajat,cum ar putea returna hingherii cainii?
"Am fost zilele trecute la ecarisajul din Cluj, str. Bobalnei nr. 85. si medicul veterinar mi-a spus ca in sapte zile toti cainii de la ecarisaj vor fi eliberati pe strada. Eu am mari indoieli in privinta acestor "eliberari" si de aceea sper ca postand pozele pe care le-am facut, poate unii catei vor avea un pic de noroc.
Daca aveti posibilitatea sa salvati un catel de la ecarisaj, va rog, vizitati-i la adresa de mai sus. Au mare nevoie de niste oameni cu suflet"....
"Am fost zilele trecute la ecarisajul din Cluj, str. Bobalnei nr. 85. si medicul veterinar mi-a spus ca in sapte zile toti cainii de la ecarisaj vor fi eliberati pe strada. Eu am mari indoieli in privinta acestor "eliberari" si de aceea sper ca postand pozele pe care le-am facut, poate unii catei vor avea un pic de noroc.
Daca aveti posibilitatea sa salvati un catel de la ecarisaj, va rog, vizitati-i la adresa de mai sus. Au mare nevoie de niste oameni cu suflet"....
joi, 21 ianuarie 2010
Caini chinuiti la padocul primariei Braila
Asa arata in ianuarie 2010 cainii de la "padocul de lux" Horez,care doreste sa prinda caini in continuare,fara conditii minime de supravietuire pentru pui,din imagini se vede ca n-au paturici sau paie pe jos,mincarea lor sint doar oase acoperite de zapada,din cauza aglomerarii unii caini nu au unde sa se adaposteasca si au zapada pe ei,nu au nici macar apa,iar unul din caini are singe la git,semn ca se lupta pentru mincare,in timp ce ziarul care a publicat pozele aduce elogii hingherilor...
http://www.adevarul.ro/locale/braila/Braila-_S-a_deschis_primul_padoc_de_lux_care_poate_adaposti_1-500_de_maidanezi_0_192580846.html
Postasul judecatorilor din Petrosani
Tuţi, un căţel abandonat în faţa Judecătoriei Petroşani în urmă cu zece ani, „cumpără“ ziare pe care le duce magistraţilor. Mogâldeaţa duce banii de ziare în dinţi şi, deşi mulţi au încercat, nimeni nu a reuşit să-i fure banii. Paznicii de la tribunal spun că nimeni nu l-a dresat, ci pur şi simplu „a prins gust de presă“.
Maidanezul Tuţi duce în fiecare dimineaţă presa magistraţilor de la Petroşani. Câinele, o mogâldeaţă parcă de jucărie, s-a aciuat pe lângă Judecătoria Petroşani, în urmă cu aproape zece ani, după ce stăpâna lui, o bucătăreasă de la un complex turistic din localitate, nu a mai putut să-l ţină.
Femeia muncea la Complexul Turistic Brădet care s-a închis, iar câinele a ajuns să rătăcească pe străzi până şi-a găsit adăpost la sediul judecătorilor. Jucăuş, patrupedul i-a cucerit imediat pe angajaţii instituţiei şi pe magistraţi, iar aceştia l-au adoptat şi-l îngrijesc de atunci.
Nu a fost dresat
În schimb, Tuţi le întoarce serviciul şi în fiecare dimineaţă le aduce ziarul. Nu de la poarta instituţiei, ci de la chioşcul de ziare aflat la două străzi distanţă. Click the image to open in full size.
„Îşi ia banii în gură şi mergem împreună până la chioşcul de ziare. Înapoi se întoarce şi el cu un ziar, să nu le duc eu toate că poate obosesc. Acesta este serviciul lui şi-l face cu plăcere zi de zi. N-a fost dresat să facă asta, pur şi simplu aşa-i place", spune unul dintre angajaţii Judecătoriei care are mare grijă de câine.
Tuţi este şi un bun paznic şi nimeni n-a avut curaj până acum să smulgă banii din colţii căţelului. „Este foarte rău şi foarte protector. Imediat mârâie şi sare să atace dacă încearcă cineva să-i ia banii sau ziarul din gură", mai spune bărbatul.
Tuţi nu este singurul câine care stârneşte admiraţie. Un alt maidanez din Petroşani a ajuns „vedetă" a staţiunii Parâng, pentru că se plimbă singur cu telescaunul la înălţimi ameţitoare.
http://www.adevarul.ro/locale/hunedoara/Un_maidanez_a_devenit_postasul_judecatorilor_din_Petrosani_0_193780729.html
vineri, 15 ianuarie 2010
Prieten pina la moarte...
Impresionant!un tinar este impuscat in strada si moare,dar cainele lui sta alaturi pina este terminata ancheta si luat in ambulanta...
duminică, 3 ianuarie 2010
Galaţi: taxă pe câine pentru cei care n-au câini
* Joi 24 dec 2009
Consilierii locali au votat joi, fără să clipească, o hotărâre prin care obligă fiecare gălăţean să plătească 2,5 lei pe an pentru câini. Chiar dacă taxa nu este deloc mare, gălăţenii nu văd rostul acestei taxe şi spun că o vor contesta în instanţă.
De parcă n-ar fi avut suficiente taxe şi impozite, gălăţenii vor fi nevoiţi de la anul să mai scoată ceva bani în plus din buzunar pentru bunăstarea bugetului local.
Plecând de la o afirmaţie a primarului Dumitru Nicolae, făcută în urmă cu câteva luni, potrivit căreia toţi deţinătorii de câini ar trebui să plătească o taxă de habitat, aleşii locali decis ca de la 1 ianuarie toată suflarea din Galaţi să plătească un impozit în cuantum de 2,5 lei pe locuitor pe an. Iar firmele, câte 50 de lei.
Noul bir a fost botezat „taxă pentru servicii de ecarisaj". Mai pe scurt, taxa de câine. Pe care o plăteşte tot omul, fie că are, fie că n-are un astfel de animal în dotare.
Crăciunul şi taxa!
Iniţiatorul hotărârii este Comisia nr. 1, buget-finanţe, cea care, anual, are obiceiul ciudat ca în luna decembrie, să vină - la braţ cu Moş Crăciun - cu noi taxe speciale. Anul acesta au scos din sac taxa de câine.
Edilii ne asigură că banii vor fi drămuiţi cu grijă şi vor fi direcţionaţi acolo unde „arde". „Sumele strânse vor fi folosite pentru extinderea şi modernizarea padocurilor, pentru sterilizarea tuturor câinilor vagabonzi, dar şi pentru eutanasierea celor bolnavi", ne-a declarat viceprimarul Nicuşor Ciumacenco.
Edilii spun că taxa de ecarisaj este percepută deja în câteva oraşe mari din România, deci n-ar fi chiar aşa o tragedie daca ar plăti-o şi gălăţenii. Asta cu atât mai mult cu cât nici măcar nu este discriminatorie: se calculează şi iubitorilor de animale, dar şi neiubitorilor.
Un milion de lei pentru căţei
Potrivit unui calcul simplu, bugetul local va scoate aproape un milion de lei din această taxă nouă şi zglobie.
330.000 de locuitori înmulţit cu 2,5 lei înseamnă 725.00 lei. 5.000 de societăţi, înmulţit cu 50 de lei fac 250.000 lei. Total - 975.00 lei. O sumă frumuşică, cam cât să plăteşti un salariu de 1.000 de lei pe lună, timp de un an, unei echipe de 80 de muncitori.
Vor contesta
Nici n-a apucat bine să fie votată, că taxa este deja contestată vehement. Numeroşi gălăţeni ne-au mărturisit că au de gând să o atace la Tribunal, în contencios administrativ, deoarece o consideră abuzivă.
Printre contestatari se află şi mai mulţi avocaţi deci ne putem aştepta la o dispută interesantă.
Sursa: http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-_Incredibil-_taxa_pe_caine_pentru_cei_care_n-au_caini_0_176982372.html
Consilierii locali au votat joi, fără să clipească, o hotărâre prin care obligă fiecare gălăţean să plătească 2,5 lei pe an pentru câini. Chiar dacă taxa nu este deloc mare, gălăţenii nu văd rostul acestei taxe şi spun că o vor contesta în instanţă.
De parcă n-ar fi avut suficiente taxe şi impozite, gălăţenii vor fi nevoiţi de la anul să mai scoată ceva bani în plus din buzunar pentru bunăstarea bugetului local.
Plecând de la o afirmaţie a primarului Dumitru Nicolae, făcută în urmă cu câteva luni, potrivit căreia toţi deţinătorii de câini ar trebui să plătească o taxă de habitat, aleşii locali decis ca de la 1 ianuarie toată suflarea din Galaţi să plătească un impozit în cuantum de 2,5 lei pe locuitor pe an. Iar firmele, câte 50 de lei.
Noul bir a fost botezat „taxă pentru servicii de ecarisaj". Mai pe scurt, taxa de câine. Pe care o plăteşte tot omul, fie că are, fie că n-are un astfel de animal în dotare.
Crăciunul şi taxa!
Iniţiatorul hotărârii este Comisia nr. 1, buget-finanţe, cea care, anual, are obiceiul ciudat ca în luna decembrie, să vină - la braţ cu Moş Crăciun - cu noi taxe speciale. Anul acesta au scos din sac taxa de câine.
Edilii ne asigură că banii vor fi drămuiţi cu grijă şi vor fi direcţionaţi acolo unde „arde". „Sumele strânse vor fi folosite pentru extinderea şi modernizarea padocurilor, pentru sterilizarea tuturor câinilor vagabonzi, dar şi pentru eutanasierea celor bolnavi", ne-a declarat viceprimarul Nicuşor Ciumacenco.
Edilii spun că taxa de ecarisaj este percepută deja în câteva oraşe mari din România, deci n-ar fi chiar aşa o tragedie daca ar plăti-o şi gălăţenii. Asta cu atât mai mult cu cât nici măcar nu este discriminatorie: se calculează şi iubitorilor de animale, dar şi neiubitorilor.
Un milion de lei pentru căţei
Potrivit unui calcul simplu, bugetul local va scoate aproape un milion de lei din această taxă nouă şi zglobie.
330.000 de locuitori înmulţit cu 2,5 lei înseamnă 725.00 lei. 5.000 de societăţi, înmulţit cu 50 de lei fac 250.000 lei. Total - 975.00 lei. O sumă frumuşică, cam cât să plăteşti un salariu de 1.000 de lei pe lună, timp de un an, unei echipe de 80 de muncitori.
Vor contesta
Nici n-a apucat bine să fie votată, că taxa este deja contestată vehement. Numeroşi gălăţeni ne-au mărturisit că au de gând să o atace la Tribunal, în contencios administrativ, deoarece o consideră abuzivă.
Printre contestatari se află şi mai mulţi avocaţi deci ne putem aştepta la o dispută interesantă.
Sursa: http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-_Incredibil-_taxa_pe_caine_pentru_cei_care_n-au_caini_0_176982372.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
