http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?articol=20932
Seminar de vara despre protectia necuvintatoarelor
De, Mihaela Besleaga | 11.07.2008
In acest sfirsit de saptamina vor debuta la Focsani Seminariile de vara pe tema protectiei animalelor si a omului fata de acestea
Dezbaterile se vor desfasura timp de sase saptamini la rind, la initiativa Asociatiei de Protectie a Animalelor, in parteneriat cu Grupul Scolar Agricol. Seminariile sint un preambul la infiintarea in Focsani a primului Centru national de perfectionare si formare a agentului in protectia si politia animalelor. Deschiderea va avea loc simbata, de la ora 9.00, la Grupul Scolar Agricol, iar primul seminar se va concentra pe legislatia protectiei animalelor si pe trecutul istoric al acestui domeniu. La discutii sint invitate autoritatile locale cu competente in domeniu, printre acestia numarindu-se si viceprimarul Romeo Paul Postelnicu. Cuvintul de deschidere va fi sustinut de academicianul Valeriu Cotea. “Scopul nostru este acela de a-i determina pe cei de la Bucuresti sa inteleaga faptul ca solutii exista si in alte locuri din tara. Nadajduim ca in Focsani sa ia fiinta in premiera in tara un centru de acest fel, prin care, intr-un fel, sa rezolvam si un soi de frustrare locala. Trebuie sa recunosc ca sursa de inspiratie in privinta agentului de protectie a animalelor au fost documentarele de pe Discovery”, a relatat dr. Paul Sogor Alexandru. Daca va fi autorizat, Centrul de perfectionare va functiona din toamna. Agentul in protectia si politia animalelor va combina calitatile unui medic veterinar cu acelea ale unui politist, cursantii fiind instruiti atit in zootehnie, cit si in legislatie. La discutiile de simbata sint invitati toti focsanenii interesati de domeniul protectiei animalelor. (Mihaela BESLEAGA)
marți, 15 iulie 2008
luni, 7 iulie 2008
Resita:caini in mizeria umana
http://www.caon.ro/stiri/im:caon:news-caras/articol/c226ini-238n-
mizeria-umana/cn/news-20080704-06165752
Câini în mizeria umană
REŞIŢA - Priveliştea oferită de padocul de câini de la Minda, singurul din municipiu, era înfricoşătoare. Video
Câini în mizeria umană
Uniunea Europeană ne-a impus, printre multe altele, să protejăm animalele. Mai mult, s-a aprobat şi legea care le apără de cruzimile oamenilor. Cum orice lege ce ne aparţine se aplică doar la suprafaţă, de această dată am vrut să vedem cum se aplică legea animalelor la padocul de câini din Minda.
Nu de mult Jurnal de Caraş- Severin scria despre tratamentele medicale de care maidanezii au parte aici, despre mâncarea bună care li se dă, despre cât de bine o duc.
Totul era frumos, asta pentru că vizita făcută atunci la padoc fusese anunaţă. Sforile erau trase. Însă, ceea ce-am văzut ieri ne-a şocat. Mai ales că ieri am mers neanunţaţi, însoţiţi de cei de la Asociaţia pentru Protecţia Animalelor Caraş-Severin.
Am văzut cum câinii, îngrijiţi de oameni de altfel, sunt nevoiţi să-şi suporte propria mizerie, cum mănâncă mâncare stricată, cum zeci de animale stau închise într-o cuşcă în timp ce sunt depozitate lemne şi resturi în celelalte. Duritatea întregului „peisaj“ a fost accentuată de câinele ce zăcea mort în interiorul unei cuşti înconjurat de ceilalţi.
În momentul în care echipa Jurnal de Caraş-Severin a ajuns la padoc, se făcea curăţenie. După cât timp nu se ştie. Mirosul era insuportabil, câinii stăteau înghesuiţi în cuşti, în timp ce doi, trei îşi făceau rostul în exteriorul lor.
În faţă gardul, în spate...
Reprezentanţii Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor Caraş-Severin au decis să facă ceva pentru ca sufletele ce trăiesc aici să aibe parte de condiţii minime de supravieţuire.
„Câinii stau în condiţii de neimaginat. Nu le sunt curăţate cuştile, li se dă mâncare stricată iar cea mai mare problemă este că nu putem colabora cu angajaţii. De fiecare dată când venim suntem scoase afară, şi asta ca să nu vedem cum sunt tratate animalele. Cel mai tragic este că dispar câini“, spunea Alexandra Sălăgeanu, una din membrele fondatoare ale asociaţiei. Angajaţii ce se ocupau de curăţenie nu s-au arătat prea încântaţi de vizita noastră. Cu toate acestea, s-au văzut nevoiţi să ne răspundă la întrebări. Din spusele lor „societatea are bani, câinii sunt trataţi bine. Le dăm mâncare primită de la diferite societăţi, iar pentru pui avem lapte“, spunea îngrijitorul care-şi are casă chiar în incinta padocului.
Lucru infirmat de o altă membră a asociaţiei, Irina Borbely, care ne-a arătat mâncarea stricată. Am mai aflat că pentru construirea cuştilor s-a cheltuit cam 15.000 lei, bani ce nu se regăsesc în aspectul exterior al acestora. Şi de această dată ne-a fost confirmat faptul că lucrurile de la suprafaţă nu sunt întocmai cele reale.
Să aşteptăm din nou impuneri din partea U.E?
mizeria-umana/cn/news-20080704-06165752
Câini în mizeria umană
REŞIŢA - Priveliştea oferită de padocul de câini de la Minda, singurul din municipiu, era înfricoşătoare. Video
Câini în mizeria umană
Uniunea Europeană ne-a impus, printre multe altele, să protejăm animalele. Mai mult, s-a aprobat şi legea care le apără de cruzimile oamenilor. Cum orice lege ce ne aparţine se aplică doar la suprafaţă, de această dată am vrut să vedem cum se aplică legea animalelor la padocul de câini din Minda.
Nu de mult Jurnal de Caraş- Severin scria despre tratamentele medicale de care maidanezii au parte aici, despre mâncarea bună care li se dă, despre cât de bine o duc.
Totul era frumos, asta pentru că vizita făcută atunci la padoc fusese anunaţă. Sforile erau trase. Însă, ceea ce-am văzut ieri ne-a şocat. Mai ales că ieri am mers neanunţaţi, însoţiţi de cei de la Asociaţia pentru Protecţia Animalelor Caraş-Severin.
Am văzut cum câinii, îngrijiţi de oameni de altfel, sunt nevoiţi să-şi suporte propria mizerie, cum mănâncă mâncare stricată, cum zeci de animale stau închise într-o cuşcă în timp ce sunt depozitate lemne şi resturi în celelalte. Duritatea întregului „peisaj“ a fost accentuată de câinele ce zăcea mort în interiorul unei cuşti înconjurat de ceilalţi.
În momentul în care echipa Jurnal de Caraş-Severin a ajuns la padoc, se făcea curăţenie. După cât timp nu se ştie. Mirosul era insuportabil, câinii stăteau înghesuiţi în cuşti, în timp ce doi, trei îşi făceau rostul în exteriorul lor.
În faţă gardul, în spate...
Reprezentanţii Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor Caraş-Severin au decis să facă ceva pentru ca sufletele ce trăiesc aici să aibe parte de condiţii minime de supravieţuire.
„Câinii stau în condiţii de neimaginat. Nu le sunt curăţate cuştile, li se dă mâncare stricată iar cea mai mare problemă este că nu putem colabora cu angajaţii. De fiecare dată când venim suntem scoase afară, şi asta ca să nu vedem cum sunt tratate animalele. Cel mai tragic este că dispar câini“, spunea Alexandra Sălăgeanu, una din membrele fondatoare ale asociaţiei. Angajaţii ce se ocupau de curăţenie nu s-au arătat prea încântaţi de vizita noastră. Cu toate acestea, s-au văzut nevoiţi să ne răspundă la întrebări. Din spusele lor „societatea are bani, câinii sunt trataţi bine. Le dăm mâncare primită de la diferite societăţi, iar pentru pui avem lapte“, spunea îngrijitorul care-şi are casă chiar în incinta padocului.
Lucru infirmat de o altă membră a asociaţiei, Irina Borbely, care ne-a arătat mâncarea stricată. Am mai aflat că pentru construirea cuştilor s-a cheltuit cam 15.000 lei, bani ce nu se regăsesc în aspectul exterior al acestora. Şi de această dată ne-a fost confirmat faptul că lucrurile de la suprafaţă nu sunt întocmai cele reale.
Să aşteptăm din nou impuneri din partea U.E?
vineri, 4 iulie 2008
Copiii si animalele,o atractie dovedita stiintific
Copiii şi animalele - o atracţie dovedită ştiinţific
Publicat in EcoMagazin 19.Iunie.2008
Psiholog cu peste 30 de ani de experienţă,profesor universitar şi fost director al Inserm (Institutul Naţional de Sănătate şi Cercetare Medicală din Franţa), Hubert Montagner a studiat în principal modalităţile de comunicare a copilului cu lumea înconjurătoare.
Una dintre direcţiile de cercetare a fost comunicarea dintre om şi animalele de companie precum şi efectele psihologice ale acestei relaţii.S-a observat că un copil poate comunica nu numai prin contact direct cu animalele dar şi prin miros, simturi şi ritmul întregii sale fiinţe.Se pare că această înclinaţie este înnăscută la copil.
Primele rezultate ale cercetării întreprinse par să arate că în general un copil prezintă mai multe comportamente de mângâiere atunci cand se adresează unei femele, mai ales când aceasta este mai în vârsta şi de talie mai mică. Vârsta copilului este o variabilă importantă pentru natura comunicării între acesta şi câinele său. Astfel, între 2 şi 3 ani copilul prezintă mai mult comportamente de luptă cu câinele; între 3 şi 4 ani emite mai multe comportamente de liniştire iar între 4 şi 5 ani există mai multe interacţiuni mediate de un obiect (de exemplu, jocul de aruncare a unei mingi). Pentru Montagner “perioada de la 3 ani în sus e resimţită,în dezvoltarea copilului, ca o epocă în care acesta este foarte sensibil la comportamentul familiei sale. In acest moment suntem convinşi că un câine poate contribui la regresul comportamentelor agresive şi de izolare. Este anul “ritualizarii luminoase”. Fiecare privire,fiecare postură,fiecare gest,fiecare cuvânt apar ca tot atatea semnale receptate de câine.”
Raporturile între copil şi câine se bazează pe sistemul de comunicare neverbal. Cele două fiinţe au capacitatea de a se înţelege fără a-şi vorbi şi aceasta relaţie este cu atât mai intensă cu cât este vehiculată de “unelte” pe care adultul le-a şters din registrul său. Gesturile, postura, modul de a ţine capul, faţa, permit cu certitudine animalului să înţeleagă starea emoţională a copilului.La rândul sau acesta va investiga fără încetare reacţia companionului său. Montagner ne-a arătat că în secvenţele actelor pe care copilul le realizează în cursul unei tentative de solicitare ,o postură apare ca fiind foarte eficientă pentru a declanşa un schimb postural,gestual ,verbal şi de oferire a unui obiect.Este vorba de înclinarea capului pe umăr şi uneori a trunchiului, acompaniată sau nu de elemente posturale, gesturi şi mimică.
Una dintre cele mai mari probleme sociale ale umanităţii […] rămâne dificultatea indivizilor de a se înţelege.Comunicarea este adesea considerată sub aspectul verbal,uitându-se că există alte modalităţi,mai ales gestuale. În domeniul afectivităţii inhibiţia reduce şi sărăceşte vocabularul. Animalul permite o exprimare mai largă pentru că se situează dincolo de inhibiţiile sociale: astfel, un copil în aparenţă incapabil de afecţiune debordează de tandreţe cu câinele şi îşi manifestă afecţiunea prin cuvinte, mângâieri şi îmbrăţişări. Copilul şi câinele reuşesc să comunice perfect, copilul decodând fără probleme semnalele animalului (mimică, lătrat, postură, priviri elocvente) şi invers. Copilul fără confidenţi poate ţine la urechea companionului său lungi monologuri şi animalul resimte adesea tristeţea sau bucuria copilului şi reuşeşte să se adapteze perfect.
Montagner şi echipa sa (J.-C.Filatre şi J.-L.Milot) lucrează în prezent asupra desenelor copiilor şcolari din grupa pregătitoare şi din clasele a treia şi a patra, desene în care apar şi animale familiare copilului. În cursul celei de a cincea Conferinţe Internaţionale asupra relaţiilor între oameni şi animale (Montréal,1992) Montagner a explicat cum a explorat aceste desene în funcţie de moment, vârsta şi sexul copilului, clasă, nivel şcolar, mediu socio-cultural şi faptul că familia deţine sau nu un animal.
“Reprezentările picturale ale elevilor ar putea aduce informaţii originale asupra genezei şi fluctuaţiilor reprezentărilor mentale ale copiilor în raport cu factori de dezvoltare, evenimente familiale,succese sau eşecuri şcolare.Aceasta în funcţie de locul pe care animalul îl ocupă în interesul spontan,curiozitate,afectivitate,emoţii,imaginar şi univers fantasmatic al copiilor.”
sursa: www.doctissimo.fr
Articol printat de pe EcoMagazin http://www.ecomagazin.ro
http://www.ecomagazin.ro/copiii-si-animalele-o-atractie-dovedita-stiintific/
Publicat in EcoMagazin 19.Iunie.2008
Psiholog cu peste 30 de ani de experienţă,profesor universitar şi fost director al Inserm (Institutul Naţional de Sănătate şi Cercetare Medicală din Franţa), Hubert Montagner a studiat în principal modalităţile de comunicare a copilului cu lumea înconjurătoare.
Una dintre direcţiile de cercetare a fost comunicarea dintre om şi animalele de companie precum şi efectele psihologice ale acestei relaţii.S-a observat că un copil poate comunica nu numai prin contact direct cu animalele dar şi prin miros, simturi şi ritmul întregii sale fiinţe.Se pare că această înclinaţie este înnăscută la copil.
Primele rezultate ale cercetării întreprinse par să arate că în general un copil prezintă mai multe comportamente de mângâiere atunci cand se adresează unei femele, mai ales când aceasta este mai în vârsta şi de talie mai mică. Vârsta copilului este o variabilă importantă pentru natura comunicării între acesta şi câinele său. Astfel, între 2 şi 3 ani copilul prezintă mai mult comportamente de luptă cu câinele; între 3 şi 4 ani emite mai multe comportamente de liniştire iar între 4 şi 5 ani există mai multe interacţiuni mediate de un obiect (de exemplu, jocul de aruncare a unei mingi). Pentru Montagner “perioada de la 3 ani în sus e resimţită,în dezvoltarea copilului, ca o epocă în care acesta este foarte sensibil la comportamentul familiei sale. In acest moment suntem convinşi că un câine poate contribui la regresul comportamentelor agresive şi de izolare. Este anul “ritualizarii luminoase”. Fiecare privire,fiecare postură,fiecare gest,fiecare cuvânt apar ca tot atatea semnale receptate de câine.”
Raporturile între copil şi câine se bazează pe sistemul de comunicare neverbal. Cele două fiinţe au capacitatea de a se înţelege fără a-şi vorbi şi aceasta relaţie este cu atât mai intensă cu cât este vehiculată de “unelte” pe care adultul le-a şters din registrul său. Gesturile, postura, modul de a ţine capul, faţa, permit cu certitudine animalului să înţeleagă starea emoţională a copilului.La rândul sau acesta va investiga fără încetare reacţia companionului său. Montagner ne-a arătat că în secvenţele actelor pe care copilul le realizează în cursul unei tentative de solicitare ,o postură apare ca fiind foarte eficientă pentru a declanşa un schimb postural,gestual ,verbal şi de oferire a unui obiect.Este vorba de înclinarea capului pe umăr şi uneori a trunchiului, acompaniată sau nu de elemente posturale, gesturi şi mimică.
Una dintre cele mai mari probleme sociale ale umanităţii […] rămâne dificultatea indivizilor de a se înţelege.Comunicarea este adesea considerată sub aspectul verbal,uitându-se că există alte modalităţi,mai ales gestuale. În domeniul afectivităţii inhibiţia reduce şi sărăceşte vocabularul. Animalul permite o exprimare mai largă pentru că se situează dincolo de inhibiţiile sociale: astfel, un copil în aparenţă incapabil de afecţiune debordează de tandreţe cu câinele şi îşi manifestă afecţiunea prin cuvinte, mângâieri şi îmbrăţişări. Copilul şi câinele reuşesc să comunice perfect, copilul decodând fără probleme semnalele animalului (mimică, lătrat, postură, priviri elocvente) şi invers. Copilul fără confidenţi poate ţine la urechea companionului său lungi monologuri şi animalul resimte adesea tristeţea sau bucuria copilului şi reuşeşte să se adapteze perfect.
Montagner şi echipa sa (J.-C.Filatre şi J.-L.Milot) lucrează în prezent asupra desenelor copiilor şcolari din grupa pregătitoare şi din clasele a treia şi a patra, desene în care apar şi animale familiare copilului. În cursul celei de a cincea Conferinţe Internaţionale asupra relaţiilor între oameni şi animale (Montréal,1992) Montagner a explicat cum a explorat aceste desene în funcţie de moment, vârsta şi sexul copilului, clasă, nivel şcolar, mediu socio-cultural şi faptul că familia deţine sau nu un animal.
“Reprezentările picturale ale elevilor ar putea aduce informaţii originale asupra genezei şi fluctuaţiilor reprezentărilor mentale ale copiilor în raport cu factori de dezvoltare, evenimente familiale,succese sau eşecuri şcolare.Aceasta în funcţie de locul pe care animalul îl ocupă în interesul spontan,curiozitate,afectivitate,emoţii,imaginar şi univers fantasmatic al copiilor.”
sursa: www.doctissimo.fr
Articol printat de pe EcoMagazin http://www.ecomagazin.ro
http://www.ecomagazin.ro/copiii-si-animalele-o-atractie-dovedita-stiintific/
marți, 1 iulie 2008
Caine omorit in chinuri
http://www.obiectivbr.ro/index.php?pagina=single&id=0000020710
&domeniu=Local
Ciine omorit in chinuri
* doi barbati au incendiat tubul de azbociment in care se adapostise patrupedul * amindoi sint cercetati penal, pentru cruzime fata de animale
Autor: Florentin COMAN
Brailenilor Vasile B. si Marian C. li s-a intocmit dosar de cercetare penala, pentru cruzime fata de animale, dupa ce au ucis un ciine incendiind tubul de azbociment in care se afla acesta. Atrocitatea s-a consumat in seara zilei de duminica, 29 iunie, la ora 18.30. Cei doi au dat foc unor deseuri menajere aflate in tubul de azbociment cu diametru de 50 cm. Din primele cercetari efectuate de politisti reiese ca barbatii n-ar fi observat ca in interior se afla un ciine. Unii martori sustin, insa, ca acestia au procedat deliberat la uciderea animalului. De altfel, un barbat oripilat de scena la care a asistat a anuntat imediat Politia.
&domeniu=Local
Ciine omorit in chinuri
* doi barbati au incendiat tubul de azbociment in care se adapostise patrupedul * amindoi sint cercetati penal, pentru cruzime fata de animale
Autor: Florentin COMAN
Brailenilor Vasile B. si Marian C. li s-a intocmit dosar de cercetare penala, pentru cruzime fata de animale, dupa ce au ucis un ciine incendiind tubul de azbociment in care se afla acesta. Atrocitatea s-a consumat in seara zilei de duminica, 29 iunie, la ora 18.30. Cei doi au dat foc unor deseuri menajere aflate in tubul de azbociment cu diametru de 50 cm. Din primele cercetari efectuate de politisti reiese ca barbatii n-ar fi observat ca in interior se afla un ciine. Unii martori sustin, insa, ca acestia au procedat deliberat la uciderea animalului. De altfel, un barbat oripilat de scena la care a asistat a anuntat imediat Politia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
